Etichete

vineri, 4 septembrie 2015

Cappadocia pe scurt- Cavusin, Avanos, Pasabaglari, Zelve valley, Urgup, Ortahisar


In ultima noastra zi petrecuta in Cappadocia, aveam planuri mari. Ne ramasesera o groaza de lucruri de vazut iar timpul era extrem de redus, asa ca trebuia sa ne organizam cat mai bine. In plus aveam si pretentia sa urmarim spectaculosul apus de soare de pe una din stancile apropiate de hotelul nostru din Goreme, unde vedeam in fiecare seara zeci de masini si autocare oprite pentru acelasi motiv.
Ziua se anunta foarte calduroasa, la ora 8 cand am mers la micul dejun deja nu se mai putea sta pe terasa de afara de la soare, asa ca ne-am grabit sa mancam si sa plecam.
Prima oprire: Cavusin
Este unul din cele mai vechi asezaminte din Cappadocia. Situat la 2km de Goreme, pe drumul spre Avanos, are acelasi aspect de deal gaurit ca un swaitzer, cu care eram deja obisnuiti din Goreme. Pana in 1920, satul a avut o populatie mixta, cu multe familii de crestini, care se rugau in vechile biserici sapate in stanca din cadrul a ceea ce se numeste “Catedrala” din Cavusin.
Aici de fapt este vechiul sat, cu locuinte sapate in peretii stancilor si cu o poteca ingusta care duce in varful dealului. Biserica din varful dealului a fost dedicata Sfantului Ioan Botezatorul. Are trei intrari separate care duc catre trei nave separate. Peretele uneia s-a prabusit complet, iar astazi singura intrare in vechea biserica se face pe o punte nu foarte solida. Interiorul bisericii are basoreliefuri care reprezinta stele si cruci, coloane si arcade pictate. Picturile sunt cele mai vechi din regiune, datand din secolul 5 d.H. Stilul in care a fost pictata biserica este putin ciudat, nu aduce cu cel Bizantin ci mai degraba cu picturile de la inceputurile crestinismului. Putini calatori urca pana aici. Biserica nu este amenajata si nici semnalizata.
In afara satului se afla Cavusin Kilisesi care a intrat in patrimonial mondial UNESCO in anul 1985. Statul turc a amenajat locul pentru a fi vizitat, iar intrarea se plateste: 8 TL/adult.
Aici se afla o a doua biserica istorica, mai recenta decat cea a Sfantului Ioan Botezatorul. Aceasta se numeste Nikephorus  Phocas(Nike- Victorie, Phorus- cel ce aduce). Exista o poveste foarte interesanta legata de aceasta biserica. Nikephorus a fost un general bizantin care era nascut in Cappadocia. El a reusit sa-I infranga pe arabi si sa recucereasca Creta in 961. A devenit imparat in 963 casatorindu-se cu vaduva Imparatului Romanos II. Era a doua lui casatorie pentru ca in tinerete fusese casatorit cu o tanara crestina. Dupa moartea acesteia, din dragoste pentru ea, a facut un legamant de castitate, pe care se pare ca l-a pastrat si in timpul casatoriei cu vaduva imparateasa, casatoria lor fiind pur formala, in scopul de a fi recunoscut ca si co-imparat. Legenda mai zice ca imparateasa, sotia lui, si-a luat ca si amant pe unul din nepotii lui Nikephorus si impreuna l-au asasinat pe acesta in chiar dormitorul lui. Frescele din interiorul bisericii sunt bine pastrate si infatiseaza scene din Biblie si imagini de sfinti si ingeri. Pe apsul Nordic se afla o pictura cu Imparatul Nikephorus si familia acestuia.
Plecand din cavusin, am traversat Avanos fara sa neo prim. Aveam initial in plan sa ne oprin la cateva magazine cu obiecte de olarit traditional, acesta fiind specificul localitatii, darn u ne-am fi incadrat in timp pentru restul zilei, asa ca ne-am grabit sa ajungem in Valea Zelve.
Pana acolo insa, ne-am oprit pentru cateva poze in valea numita Pasabaglari (Valea calugarilor).
Se afla doar la 1 km de drumul Avanos-Goreme si se poate intra cu masina fara 4x4. Nu am stat decat sa facem cateva poze cu stancile spectaculoase.
Valea Zelve se afla la 5km de Avanos si se desfasoara pe cuprinsul a trei vai specifice. Locul a fost locuit de crestini pana in 1920, iar dupa schimbul de populatie, zona a fost locuita de musulmani pana in 1952, cand a fost parasita.
Astazi ruinele caselor sapate in stanca se desfasoara pe cuprinsul a trei vai separate, valea a doua si a treia fiind foarte cautate de turisti. Aici am gasit o aglomeratie mai mare decat cea de la Muzeul in aer liber din Goreme, poate si pentru ca aici intrarea este libera iar formele de relief sunt mai spectaculoase decat cele din open air museum din Goreme.
Raspandite printre aceste vai se afla vechi manastiri si biserici, case sapate in stanci, tunele care leaga vaile intre ele, o moara,  si chiar si o moschee.
Cele mai cunoscute biserici de aici sunt:
Direkli church (Biserica cu coloane), care dateaza de la inceputurile crestinismului in zelve, adica din sec. 9. Apoi exista Balikli church (Biserica cu pesti), Uzumlu Church( Biserica cu struguri) care apartin perioadei pre-iconoclastice. Acestea se afla in a treia vale din Zelve. Picturile din aceastea nu s-au pastrat prea bine, iar o parte din intrari s-au prabusit, asa incat este destul de dificil de vizitat aici fara un ghid.
Miezul zilei si al caniculei ne-a prins in Urgup.
Urgup este unul din cele mai importante centre din Cappadocia. Ca si Goreme, a avut mai multe denumiri in istorie, de la Osiana in perioada bizantina, Bashisar in timpul perioadei Seljuk, Burgut in timpul perioadei otomane si a devenit Urgup cand Ataturk a proclamat republica.
Fiind un important centru religios in timpul perioadei bizantine, in Urgup exista ramasitele unui manastiri sapate in stanca, importand lacas de cult in istorie. In secolul 11 Urgup era o importanta citadela la intersectia drumurilor dintre Nigde si Konya. Multe ruine au ramas din perioada Seljuk: morminte, porti de intrare in citadela si moschei.
Noi am facut un tur de oras cu masina. Este de spus ca Urgup in zilele noastre este un oras turistic, cu hoteluri moderne dar si cu case traditionale, restaurante cu specific ottoman, mai multe bai turcesti si cu o priveliste minunata cu toate casele partial sapate in stanca.
Ultimul popas al zilei l-am facut in Ortahisar.
Punctul de atractie al orasului este bineinteles Citadela Ortahisar care se vede din orice punct din oras. Este sora Citadelei Uchisar, cu diferenta ca este aproape neamenajata iar intrarea este libera.
In jurul Citadelei sunt case si restaurante, care se intins aproape pana in punctul de unde nu se mai poate urca decat pe niste scari abrupte, din metal. In Citadela trebuie sa urci pe scari aproape verticale si cine are vertij nu are nici o sansa sa ajunga pana sus. Citadela este sfredelita si ea, dar este mai mica si dispusa numai pe orizontala, spre deosebire de cea din Uchisar. Citadela Ortahisar a fost construita in sec.6 in scop de aparare si ca si locuinta in caz de primejdie.
Eu i-am lasat pe baieti sa urce pana sus si m-am intors ca sa fac poze pe stadutele din jurul Citadelei, unde am gasit case traditionale cu porti si usi minunat sculptate in lemn si garnisite cu broderii metalice, adevarate bijuterii.
Nu m-am intersectat cu nimeni pe stradute, poate si din cauza caldurii, poate si din cauza faptului ca Ortahisar nu e la fel de turistic ca alte puncte din regiune. Mie mi-a placut linistea de aici, curtile caselor si umbra de pe stradute.
Si terminand de vizitat Ortahisar, am pus punct calatoriei noastre prin Cappadocia. Ne-am intors la hotel , mai bine zis la stanca de langa hotel de unde am admirat apusul, apoi am luat o cina tarzie pe terasa din fata camerei noastre, sub un nuc plin cu nuci si admirand din nou valea Goreme.
A doua zi devreme am plecat spre Pamukkale, cu promisiunea de a ne intoarce aici, in Cappadocia, pentru a vedea si ceea ce ne-a mai ramas, ba chiar sa ne petrecem o perioada mai lunga, haladuind cu rucsacii in spate prin vaile Cappadociei, intr-o altfel de calatorie.

Cavusin-Biserica Sf.Nikephorus

catedrala Cavusin

Biserica Sf.Nikephorus- fatada

Biserica sf.Nikephorus-fresca interioara

Biserica Sf.Nikephorus-fresca interioara
Pasabaglari

Pasabaglari

Pasabaglari

Simbolul orasului Avanos-olaritul

Prima vale-Zelve

stanci -valea Zelve

Valea Zelve

Valea Zelve

Valea Zelve

Case parasite-valea Zelve

Casa-Valea Zelve

A doua vale-Zelve

Biserica- Valea Zelve

A doua vale-Zelve

a doua vale Zelve

a treia vale-Zelve

vedere de ansamblu-valea Zelve

Urgup

Urgup-case vechi

restaurant modern-Urgup

vedere de ansamblu-Urgup

case vechi-Urgup

stanci in Ortahisar

Citadela Ortahisar

interior-Citadela Ortahisar

vedere de ansamblu din Citadela Ortahisar

scarile verticale din Ortahisar

in Citadela Ortahisar- in spate se vede o casa traditionala

Citadela ortahisar-vedere din laterala

poarta masiva a unei case traditionale-Ortahisar

casa traditionala-Ortahisar

poarta decorata_Ortahisar


Citadela Ortahisar si moscheea aferenta

duminică, 19 iulie 2015

Valea Ihlara



Este de fapt un canion, sapat de raul Melendiz in roca dura de bazalt si andezit vulcanic, depozitate de Muntele Hasandag. Este un canion deosebit, cu o lungime de 14 km si o inaltime care variaza de la 100 la 150 metri.
Incepe din localitatea Ihlara, in amontele raului Melendiz si se termina in satul Selime, in aval, sat care si el merita vizitat. Valea, de-a lungul vremii, s-a dovedit a fi un loc ideal pentru calugarii care s-au stabilit aici, in sihastrie, dar si un loc bun de adapost in timpul invaziilor repetate care s-au succedat de-a lungul a peste 700 de ani. Sapate in peretii canionului si ascunse de vegetatia luxurianta, se afla zeci de bisericute si caverne, unele conectate intre ele prin coridoare si tuneluri secrete.
Exista mai multe intrari/iesiri din valea Ihalara si tinand cont si de faptul ca are 14 km lungime, este destul de dificil de strabatut in intregime. Pentru o astfel de excursie trebuie alocata o zi intreaga si pentru ca intrarea se face printr-un loc si iesirea prin alt loc, trebuie vorbit inainte cu un ghid/sofer de taxi sa va ia de la iesire.
Noi nu am avut o zi intreaga ci numai o dupa amiaza. Am intrat in canion prin intrarea de sus, dupa ce ne-am lasat masina intr-o parcare uriasa, special amenajata. Parcarea 5 TL, intrarea in canion 10 TL de persoana. Copiii au gratuitate. Se coboara pe nenumarate trepte la inceput sapate in stanca, apoi pe o scara din lemn care e destul de spiralata. Din loc in loc sunt banci pentru odihna, foarte binevenite atunci cand urci. Se poate intra in canion si din alta parte a localitatii Ihlara, pe intrarea de jos, unde nu sunt atatea trepte si dupa 3 km se poate iesi prin intrarea/iesirea de sus, cea cu multe trepte. Cei care se incumeta sa mearga mai mult prin canion, pot iesi pe la iesirea de la Belisirma, dupa 7 km. sau cei cu adevarat curajosi, pot iesi direct la capatul vaii, la Yaprakhisar, dupa 14 km. Repet, daca intentionati sa intrati/iesiti in canion prin locuri diferite, trebuie sa va aranjati de dinainte transportul.
Noua ne-a parut rau ca nu am facut-o, pentru ca am fi vrut sa iesim pe la Belisirma, dar pentru ca ne lasasem masina in parcarea de sus de la Ihlara, am fost nevoiti sa ne intoarcem tot pe acolo.



Lasand la o parte potecile de pe malul raului, minunat de strabatut intr-o drumetie, mai ales pentru ca indifferent de canicula de sus, in canion este o binecuvantata racoare si o abundenta de vegetatie; canionul merita vizitat pentru bisericutele sapate in roca vaii. Decoratiunile din biserici dateaza dintr-o larga perioada cuprinsa intre secolul 6 si secolul 13, deci unele abia se mai vad iar altele sunt mai bine pastrate. Din punctul asta de vedere, bisericile pot fi grupate in doua categorii: cele din apropierea intrarii din Ihlara au fresce cu influente orientale, iar cele de langa Belisirma sunt pictate in stil bizantin. Eu am numarat in total 22 de biserici in intreg canionul, insa nu e chiar usor de ajuns la ele. 

Noi ne-am multumim sa vedem trei din ele: Agacalti Klise, Sumbullu Klise si Ylanli Klise. De spus ca sunt biserici parasite, ca mai toate cele din Cappadocia. Statul turc nu a investit nimic in ele pentru renovarea lor, sunt privite drept simple atractii turistice si atat.

Agacalti Klise (Biserica de sub copac) dateaza din sec.9-11 si mai e cunoscuta ca si Biserica Sfantului Daniel, pentru ca in interior Sfantul este reprezentat pe o fresca pe peretele opus intrarii. Are o forma cruciforma, care contine domul, tavalul curbat si trei arcade, din care cele de langa intrare s-au prabusit. Frescele, destul de bine pastrate reprezenta scenele : Nasterii, Adorarea Magilor, Botezul, Invierea si portrete ale sfintilor. 



Foarte aproape este si biserica Sumbullu, a Sfantului Iacinth. A fost sapata pe doua nivele, cu biserica la parter si camerele manastirii la etaj, sub tavanul cu arcade. Biserica are o fatada spectaculoasa, sapata in stance cu cinci stalpi de sustinere, care separa usi arcuite cu nise intre ele. Biserica are forma unei singure nave cruciforme, cu un dom situate la est.  Frescele de aici dateaza din secolele 10-12 e.n. Picturile din fresca reprezinta pe : Sfanta Maria intre arhanghelii Mihail si Gavril, Domnul Isus pe domul central, Adormirea Sf. Maria si portrete ale Sfintilor. 







Putin mai departe este Yilanli Klise (Biserica Serpilor). Se numeste asa pentru ca in interior se afla , printre fresce reprezentand Sfintii, frescele a patru femei atacate de serpi. Pacatul primei femei atacata de 8 serpi si muctata peste tot nu este cunoscut. A doua femeie apare muscata de san pentru ca nu si-a hranit copilul. A treia femeie este muscata de gura pentru ca a spus minciuni, iar a patra femeie este muscata de urechi pentru ca a fost obedienta. Frescele de aici dateaza din sec. 9 si nu sunt deloc bine pastrate. Biserica are tot o forma cruciforma plana, iar in peretele Nordic sunt sapate morminte ale calugarilor care au locuit aici.









Nu am ajuns sa vedem bisericile bizantine din apropierea iesitii Belisirma. In special am fi vrut sa vedem Biserica Kirkdam Alti Klise (Biserica Sfantului Gheorghe), pentru ca se spune ca acolo ar exista o inscriptie cu numele Sultanului Seljuk Mesud II din sec.13 alaturi de una cu numele imparatului Bizantin Andronicus II, iar alaturarea aceasta ciudata ar dovedi toleranta aratate de conducatorii selgicizi populatiei crestine, la sfarsitul secolului 12 si inceputul sec.13.
Am savurat insa drumetia prin canion, racoarea de aici, frumusetea si contrastul dintre peretii stancii si vegetatia luxurianta de pe malurile raului.
















In schimb, dupa ce am iesit din canion, am mers sa vedem catedrala din Selime.

Selime este o mica localitate situate chiar la iesirea din canionul Vaii Ihlara, cu “cosuri ale zanelor” si cu o citadela sapata in piatra, care are si o catedrala, mai multe biserici si mormantul Sultanului Selime, de la care mica localitate isi trage numele.
Catedrala din Selime

Catedrala din Selime este cea mai mare din toata Cappadocia. Dateaza din sec.8-9 iar frescele au fost pictate in sec.10-11. Este sapata in stanca in punctul cel mai inalt al dealului. In perioada bizantina a fost centru religios al regiunii si aici s-au tinut primele slujbe, inainte de intrarea in ilegalitate. In afara de centru religios, Catedrala a servit si ca si punct strategic si military, datorita amplasarii ei deasupra vaii, iar localnicii, in vremuri de restriste, urcau aici si se baricadau pentru a supravietui atacurilor cuceritorilor. Catedrala este alcatuita din zeci de incaperi conectate intre ele prin tuneluri si pasaje secrete.Sunt doua linii de coloane in interiorul Catedralei, care o divid in trei parti.
Biserica de aici are forma de basilica cu trei nave si este unica in toata regiunea. Un coridor inalt care duce in fata catedralei este ce a mai ramas dintr-un drum de caravane, care aprovizionau in trecut localitatea. Caravanele care ajungeau aici erau gazduite in partea din mijloc a catedralei, pentru a li se asigura securitatea. Tot in interiorul catedralei era si bucataria cu o forma ciudata de piramida, unde se mai vad inca suporturile de lumanari. Alte incaperi se vad peste tot, din pacate nu foarte bine conservate.
Catedrala a servit ca si baza militara si pe timpul ocupatiei selgicide. Se cunoaste ca Comandandul Seljuk, Ali Pasha a condus apararea de aici contra mongolilor, reusind sa apere cu success localitatea. Intr-un final a fost tradat si executat de mongoli, iar mormantul si un altar dedicat lui se afla in partea de vest a catedralei.
Drumul fost de caravane pana la intrarea in Catedrala din Selime













Pasaj de trecere


Intrarea in basilica




Intrarea in Biserica








Panorama asupra canionului vaii Ihlara vazuta de sus din catedrala din Selime



Intrarea in Catedrala din Selime costa 10TL si este foarte vizibila, din drumul principal. Parcarea de aici o gasiti in lateral, costa tot 5 TL  si aici nu va asteptati sa gasiti aglomeratia din canionul Ihlara. Putini din cei care strabat canionul Ihlara ajung si aici si oricum vizitarea in intregime a catedralei dureaza 2-3 ore, iar spatiul este vast, asa ca putinii turisti care ajung aici se rasfira printre pietre. Din cauza urcusului abrupt si ingust, aici nu prea se prea poate veni in grup organizat si poate asa se explica numarul mai mic de vizitatori.
In tot cazul, vizita aici merita tot efortul, pentru ca arhitectura catedralei este intr-adevar unica si situarea ei la capatul canionului face panorama de sus spectaculoasa.