Dion- sau scurta incursiune in istoria Macedoniei

Dion-ul este situat la 12km de Litochoro si la 15km de Katerini.Este un sit arheologic de o importanta covarsitoare pentru greci, care conserva ramasitele orasului antic Dion- orasul lui Zeus. Aflat la poalele Muntilor Olimp, orasul Dion era “locul sacru” al vechilor macedonieni, unde, un mare altar a fost construit pentru al venera pe atotputernicul Zeus si pe surorile acestuia, Muzele, intr-un cadru natural unic caracterizat de o vegetatie bogata, arbori seculari, nenumarate izvoare si chiar si un rau navigabil. Orasul a fost un important centru de civilizatie timp de mai bine de 1000 de ani. Incepand cu sec.5 i.H., pe cand statul macedonian intrat in epoca sa de maxima inflorire si putere, aici veneau cei mai buni atleti pentru a se intrece in ceea ce se numea “Jocurile olimpice ale Dionului”. Organizarea acestor jocuri, care durau 9 zile, era supervizata de insusi regii macedonieni, prilej pentru a arata lumii civilizate puterea si inflorirea la care ajunsesera macedonii. Un oras intreg a luat fiinta langa altarul sacru: aici Filip al 2-lea isi sarbatorea victoriile, traditie continuata si de Alexandru cel Mare, aici acesta din urma si-a reunit trupele pentru a le pregati inaintea campaniilor sale de cucerire. Orasul a ajuns la apogeul sau arhitectonic in timpul succesorilor lui Alexandru cel Mare. In timpul lui Filip al 5-lea, dupa o invazie sangeroasa, orasul a fost pradat. Dupa moartea lui Perseas, ultimul rege macedonian, Dionul a fost integrat coloniilor romane in timpul domniei imparatului Augustus si a cunoscut o a doua dezvoltare in secolele 2 si 3 d.H. Dionul a fost functional pana in sec.5 d.H. cand a fost in intregime distrus in timpul unui mare cutremur, inundat mai apoi si niciodata reconstruit.

Incepand cu 1928, aici au inceput excavari subventionate si supervizate de catre Universitatea Aristotel din Salonic, care au scos la iveala atat parti din orasul antic dar si altarele zeilor care se gasesc in afara zidurilor orasului. Munca arheologilor nu este insa nicidecum usoara, pentru ca majoritatea sitului se afla in intregime sub o mlastina, fiind necesare lucrari de desecare si asanare.

Noi am ajuns la Dion intr-o dimineata la ora 9.30, venind dinspre Litochoro. Am gasit situl foarte usor, fiind excelent semnalizat. Parcarea mare de la intrare era aproape goala, dar cat am stat in sit si la plecare, se umpluse si era arhiplina, cu nenumarate autocare care descarcau turisti pe banda rulanta.

Am fost impresionata de vegetatia luxurianta, situl find si rezervatie naturala biologica si sanctuar pentru unele specii rare de insecte si reptile. Racoarea binevenita a copacilor seculari ne-a insotit cat am vizitat altarele zeilor, potecile inguste fiind croite perfect pentru a se incadra in peisaj. Este de spus ca situl este impartit de fapt in doua mari parti: pe de o parte sunt altarele zeilor antici si pe de alta parte, inconjurat de vechiul zid fortificat, sunt ruinele orasului antic. Noi am vizitat mai intai sanctuarele si altarele si la urma am mers sa vedem si ruinele orasului. Mai trebuie sa spun ca situl este o imensitate si am stat 3 ore ca sa apucam sa vedem obiectivele majore.

Intrarea in situl de la Dion

De la intrare, o alee pietruita care lasa un rau pe partea dreapta duce drept inainte pana la Sanctuarul lui Demetra. Zeita granelor si a recoltelor, era venerata in doua temple, cu o anticamera si o nisa. Este templul cel mai vechi gasit la Dion, datat din sec.6 i.H. si care a fost functional pana in epoca romana. Aici au fost gasite vase de lut, mici corpuri de iluminat, matanii din sticla, care toate arata ca templu a fost indelung folosit si dupa epoca macedoniana.

Sanctuarul Demetrei

Aproape imediat dupa sanctuarul Demetrei, se afla Sanctuarul lui Zeus Hypsistos, cu un templu in spate si un altar in fata. Aici au fost plasate copii ale unei statui originale de cult si a celor cu vulturi.

De aici noi am mers spre Sanctuarul lui Zeus Olimpianul, unde a fost gasit un mare altar si mai multe inscriptii cu texte despre regii macedonieni. Aici in epoca romana, a fost construit un teatru ale carui ruine se vad astazi iesind dintr-o mare movila de pamant, care a inlocuit vechiul teatru grec aflat in nordvestul sitului si care a fost refacut si reconditionat.

Sanctuarul lui Zeus

Ruinele vechiului teatru

Intorcandu-ne, am trecut podul peste rau si am gasit Templul lui Isis, zeita egipteana care a inlocuit-o pe Artemis in epoca greceasca. Sanctuarul este in intregime inundat de apele raului, dar arhitectii au plasat aici copii ale unor statui originale, iar acestea, impreuna cu vegetatia abundenta si coloanele cazute dau un aer extrem de misterios locului.

Templul lui Isis

Intrarea in orasul antic Dion

Vechile cladiri

De aici, se intra in interiorul orasului antic, lasand in urma ruinele vechiului zid fortificat care inconjura orasul. Orasul avea o retea stradala clasica, cu doua artere centrale intersectate de mai multe strazi paralele, pavate cu lespezi de piatra, si avea un sistem de alimentare cu apa si o canalizare bine puse la punct.

Spre deosebire de situl cu sanctuarele sacre ale zeilor, unde vegetatia este luxurianta, ruinele orasului sunt scaldate de un soare nemilos, asa ca, indiferent cat de mult mi-am dorit sa stau mai mult aici, caldura sufocanta si dezhidratarea m-au facut sa ma grabesc si sa strabat in fuga situl, incercand sa ajung la obiectivele majore. Exista cladiri situate pe o zona mai inalta, care dateaza din epoca imperiala si care sunt foarte bine pastrate, dar si cladiri mai vechi, la nivele inferioare, de unde nu au ramas decat cateva ruine. Exista o strada foarte bine pastrata, cu lespezi mari care pastreaza urmele rotilor vehiculelor antice, unde de o parte si de alta se aflau magazine si depozite de marfuri, ale caror ruine au fost descoperite sapand in fundatiile ruinelor initiale. Un drum care face la stanga, duce spre ruinele unei biserici paleocrestine, unde s-au pastrat cateva mozaicuri si bazoreliefuri. Langa biserica s-a descoperit un loc unde se aflau terme si cateva statui de marmura atribuite lui Esculap, ale fiicelor si fiilor lui, care au dus la concluzia ca locul era de fapt un mare sanatoriu intins pe o suprafata de 4000mp. In dreapta drumului principal se merge pe o strada secundara pana la o mare vila cu un faimos mozaic reprezentandu-l pe Dyonisos, in caleasca lui iesind din valuri. Mergand spre intersectia cu drumul principal, am gasit ruinele unei cladiri poligonale, care se fapt se presupune ca era o piata acoperita.

drumul pavat

Termele

Ruinele vechiului zid antic

Situl este departe de a fi fost excavat in intregime si aici an de an, echipe de arheologi muncesc sub privirile turistilor curiosi. Marturisesc ca m-a impresinat felul acesta “open”de a lucra, mai ales ca are o perfecta justificare economica, pentru ca din biletele vandute turistilor se strang bani care se intorc la arheologii care excaveaza si reconditioneaza altarele. Sumarizand, situl de la Dion este un “must see” pentru calatorii pasionati de istorie si civilizatie care ajung pe Riviera Olimpului dar si un loc minunat unde se pot petrece cateva ore bune in natura cu copii.

Teatrul roman reconstruit

Excursia la Skiathos- sau distractie a la grec

Am primit cateva puternice recomandari sa nu care cumva sa ratez excursia pe insula Skiathos, daca ajung cumva la Mareea Egee. Si inca cateva recomandari si mai “strong” ca sa ma duc in excursia asta cu grup organizat. Marturisesc ca, la inceput, nu am inteles neam de ce, cu atat mai mult cu cat la agentiile turistice din Nei Pori excursia asta era printre cele mai scumpe.

Mai era si inconvenientul faptului ca se pleca ingrozitor de devreme, ni s-a zis ca la ora 6 dimineata trebuie sa fim in fata agentiei, altfel autocarul pleaca fara noi…Asa ca, sincer, am cam stat in dubii daca sa facem sau nu excursia asta, dar in final, R., cand a auzit ca se merge cu un vaporas a inceput sa sara in sus de bucurie, si asta m-a convins.

Trezitul insa, dimineata in jur de ora 5, a fost un cosmar. Copilul nu voia sa se dea jos din pat, barbatul tot ingaima ceva cum ca mai doarme 5 minute si asta over and over…intr-un final i-am amenintat ca plec singura si chiar eram hotarata sa o fac, iar ei s-au lasat in sfarsit convinsi sa-si miste fizicul. Vorbisem de cu seara cu patroana de la hotel ca sa o pun in tema ca o sa avem nevoie de un mic dejun foarte matinal si, lucru minunat, ei i s-a parut perfect normal o astfel de cerinta. Si chiar de asa ceva am avut si parte, la ora 5 si cateva minute, cand am coborat in restaurant, am gasit o masa aranjata si un angajat care ne-a intrebat daca preferam cafea sau ceai. El saracu’ arata pe parca avea sigur nevoie de o canistra de cafea, dar a zambit cand i-am zis sa ne dea doar niste ceai, un pahar cu lapte pentru copil cu niste paine cu unt si dulceata si cate un ou fiert cu branza si cu unt. A fost mai mult decat de ajuns pentru ora aia ingrozitor de matinala si la 5.30 eram deja in masina, pentru ca aveam de facut 25 km din Litochoro pana in Nei Pori.

Si aici a intrat in scena una din principalele legi ale celebrului Murphy care zicea ca atunci cand te grabesti mai mult, atunci te …ratacesti. Nu stiu cum am reusit performanta, dar in loc sa intram pe breteaua de legatura cu autostrada, am intrat pe un alt drum care la un moment dat s-a infundat. Dai si intoarce, cauta drumul bun, urla la consort ca nu-i in stare sa caste ochii si intr-un final gasit autostrada. Bai da’ si grecii astia sunt de groaza, la ora aia incredibila si tot iti zambeau cu gura pana la urechi la punctul de taxare. Si dai si baga viteza sa recuperam timpul pierdut in invarteala ca sa ajungem la timp in Nei Pori. Cand mai aveam cam 5 km iar ceasul arata 6 fara 2 minute ma apuc sa sunt la agentie ca sa le zic ca suntem pe drum si sa tina autocarul in loc. Bine am facut ca aia plecau altfel fara noi. 

Am ajuns pe la 6 si 5 minute, am parcat masina nu mai conta pe unde si ne-am aruncat in autocar care era deja plin. Ghida (cu ea vorbisem la telefon), unguroaica de neam, a zambit dulce si ne-a zis “stiti pe copil il tineti in brate ca suntem ocupati la maxim”. Buuuuun. Gasim doua locuri libere, ne asezam, punem bagajul mai mult decat sumar in plasa de deasupra si plecam. Sperasem sa mai prind macar putin somn in autocar, dar de unde!!! In fata noastra se vorbea tare rusa, in straga rusa iar in spate, surpriza…tot rusa. Muzica data tare si intrerupta pe alocuri de ghida care dai si explica in ce va consta programul zilei…in rusa. Termina cu rusa si incepe sa vorbeasca in…ungureste. Termina si cu ungureasca si mare minune, incepe sa zica ceva in romaneste. Sa-mi cada telefonul de surpriza. Zic lui C. “bai inseamna cu nu suntem noi singurii romani din autocar, ca nu ne vorbea asta cu dedicatie”. 

Asa ca, de la domnisoara ghid am aflat ca programul zilei dureaza 14 ore, ca urma sa mergem spre Volos si de acolo spre sud spre portul Glyfa, unde in jur de ora 10 urma sa ne imbarcam pe vaporas. Ca vom avea parte la bord de 2 petreceri, una cu Metaxa la dus si alta cu Ouzo la intors (la punctul asta entuziastm maxim la calatorii vorbitori de rusa), ca vom ajunge la Skiatos in jurul orei 12 si ca vom vizita orasul Skiathos, apoi vom avea timp liber pentru pranz, iar dupa aia vom merge tot cu vaporul pe celebra plaja Koukounaries unde vom sta cateva ore bune. Inapoi la Glyfa urma sa ajungem in jur de ora 7 seara iar la Nei Pori in jur de ora 10 seara.

Acum trebuie sa fiu sincera si sa recunsc ca excursia asta a fost excelent organizata si ca s-au respectat orele preconizate intru-totul. La ora 10 eram la Glyfa si urcam pe vaporas. Frumusel de altfel, capitanul mai ales. Am luat loc in spatiu (a se citi pe niste scaune pe puntea de sus) si am plecat. Frumos maxim, soare, cerul albastru senin, marea si mai albastra, si vaporasul vopsit in alb-albastru (deh, nu se putea altfel cu nationalistii de greci). Capitanul, Kostas bineinteles, vine sa-si prezinte ajutoarele, doi animatori. Si aici observ majoritatea populatiei feminine la care incepuse sa le ploua in gura cu ochii la baietii aia atletici si frumusei. Langa noi o familie de unguri care proabil isi propusesera sa bata recordul la cate tigari fumeaza dus-intors. Copilul debusolat de la tangajul vaporasului iar eu cu ochii la minunea de mare din jurul meu.

Acum e momentul sa zic ca Insula Skiathos apartine de complexul insular al Sporadelor de Nord, impreuna cu Skopelos, Alnissos, Skyros si inca alte cateva insulite mai mici. In greaca Skyathos inseamna “in umbra lui Athos”, nu am prea inteles de ce pentru ca eu nu am vazut de aici nici un munte. Insula este foarte cautata de turisti pentru ca are un numar record de plaje, 68 la numar, dintre care celebra este Koukounaries, desemnata cu Blue Flag si despre care se zice ca e una dintre cele mai frumoase din lume. Ajung mai incolo si la ea.

Pe Skiathos se ajunge ori cu vaporul sau feribotul, din Volos sau Salonic, sau cu ambarcatiuni particulare, sau cu avionul, insula avand un aeroport pentru chartere sau avioane de dimensiuni nu foarte mari.

Pe punte am descoperit inca 2-3 familii de romani, oricum prea putini in marea de rusi, ucrainieni si unguri de la bord. Animatorii, dupa cateva minute de incalzire, au inceput petrecerea. Cu un dans traditional, apoi cu o simulare de duel si la sfarsit cu un dans general, unde toata lumea a fost ridicata de pe scaun. Si tot toata lumea a primit la final Metaxa, direct de la robinetul butoiasului capitanului, asa incat un damf de alcool a ramas multa vreme in aer.

Portul din Glyfa

Vaporasul de croaziera

orasul Glyfa

Animatorii la Metaxa party

in toiul distractiei

cu animatorii

In jur de ora 12 a inceput sa se vada insula, cu multa verdeata si cu cateva plaje micute pline de nudisti, si in sfarsit am acostat in port. Ghida ne-a incolonat rapid pe toti si am coborat in grup organizat pentru vizitarea orasului Skiathos.

Un sfat: nu mancati la tavernele din port, oricat de imbietoare ar parea. Au preturi triple fata de restul tavernelor din oras. Orasul superb, cu case traditionale, cu terase pline cu flori si cu o arhitectura superba. Nu mai stiu cate trepte am urcat, multe in tot cazul, pentru ca, tot organizat, am mers sa vedem Biserica Sf. Nicolae. Este construita pe o terasa deasupra portului si are o panorama covarsitoare.

Aici s-a terminat vizita organizata. Am savurat restul de timp liber plimbandu-ne si admirand casutele albe miniaturale dispuse in panta, ca intr-un amfiteatru, stradutele mici, inguste si cu aspect de labirint si magazinasele pline cu suveniruri, mirodenii si dulciuri. Am cautat apoi o taverna pentru pranz, dar la ora aia cred ca grecii isi faceau siesta pentru ca am gasit doar cateva deschise. Am ales una aglomerata, pentru ca m-a impresionat viteza cu care se miscau chelnerii si pentru ca avea muzica traditionala. Nu ne-am grabit, am mancat cate un souflakis la farfurie si cu salata de rosii, am baut cate o bere iar copilul un fresh, am primit o crema de ciocolata desert din partea casei, iar toate astea ne-au costat 23 eur. Apoi ne-am intors in port, unde am gasit un vanzator ambulant de inghetata: de fistic, de ciocolata si de lamaie. O bunatate!

orasul Skiathos

turnul bisericii Sf.Nicolae

Vaporasul ne-a dus apoi pe plaja Koukounaries, care este si o rezervatie naturala. Padurea de pini de aici miroase incredibil de bine, dar in rest pe mine una, plaja asta nu m-a dat pe spate. Este adevarat ca este bine amenajata, si are dotari corespunzatoare: dusuri, locuri de schimbat, podele de lemn, nenumarate baruri si restaurante, nisip fin, o lungime de cativa km si o latime de 15 metri, cu intrarea in apa lina. Nu mi-au placut nenumaratele viespi care roiau peste tot, nu mi-au placut acele si conurile de pini care-ti intrau prin rogojina/pledul de plaja si nu mi-a placut deloc aglomeratia. Am stat aici la plaja cateva ore bune, cu R. pe care nu am mai putut sa-l scot din apa.

Drumul inapoi cu vaporasul a fost marcat de o alta petrecere, tot cu dans si tot cu bautura, Ouzo de data asta. R. a adormit bustean, intins pe o banca de lemn, sub un acoperis din panza alba si leganat de tangajul vaporasului. Punctul de maxima atractie au fost delfinii, care ne-au insotit o buna bucata de drum, iar inapoi la Glyfa am ajuns numai bine ca sa admiram apusul soarelui. 

Ouzo Party

Glyfa in asfintit

Pe drumul spre Nei Pori am atipit, asa ca nu mi-am dat seama cand s-a intunecat, iar inapoi la hotelul nostru din Litochoro am ajuns in jur de ora 11 noaptea.

Am concluzionat ca, in ciuda oboselii si a trezitului odata cu gainile, excursia si-a meritat atat banii cat si efortul, pentru ca Insula Skiathos este incantatoare, atmosfera de pe vaporas face cinste modului de a se distra al grecilor, iar iubitorii de mare si de plaje au cu ce se delecta pe tot parcursul calatoriei.