Jakarta- orasul promisiunilor si al timpurilor uitate

Pentru majoritatea locuitorilor sai, Jakarta este orasul promisiunilor. Atractia milioanelor de joburi si a unei vieti mai bune a facut ca aici sa se aglomereze peste 9.5 milioane de oameni, densitatea urbana capatand in Jakarta un nou sens. Din ce alta cauza milioanele astea de oameni ar indura o poluare crunta, un zgomot infernal, un trafic haotic si ingrozitor si o mizerie si mai crunta, decat pentru speranta unei vieti mai bune decat probabil a satului unde s-au nascut. In rest, aparent, Jakarta este doar un oras al zgarie norilor monotoni, cu mii de cladiri de apartamente, cu mall-uri nenumarate si cu sosele ingrozitor de aglomerate. Insa adevaratul farmec al capitalei celei de a 4-a numeroase natiune din lume trebuie cautat altfel si altunde.

Incepe cu povestea Bataviei, vechiul nume al acestui oras. In secolul 14, aici nu era nimic decat un port pentru incarcare de mirodenii care erau expediate in lumea civilizata a Europei. Odata cu succedarea dominatiei Indiene, Chineze si mai apoi Islamice, micul port a prosperat, s-a marit si extins, pana cand, in 1522, portughezii debarcati in cautarea misterioasei “insule a mirodeniilor” l-au ocupat si colonizat. In 1527, fortele combinate ale imperiunlui Jawanez Binten si ale islamistilor au cucerit orasul, rebotezandu-l Jayakarta- Orasul Victoriei. Au urmat apoi englezii si olandezii, acestia din urma venind cu planuri arhitectonice care au schimbat fata portului, luand-o in stapanire in 1618. De atunci, stapanirea olandeza s-a intins pe mai bine de 350 ani, denumind orasul “Batavia”.

Batavia, sub olandezi, a inflorit si s-a extins. Portul a devenit cel mai mare si important din Asia de sud-est, de aici expediindu-se zahar, piper, ceai, textile, portelan si orez. La inceputul sec.19, orasul Batavia nu era mai prejos decat nici un alt oras european, avand canale indiguite, strazi pietruite, cladiri cu arhitectura coloniala, cartiere elegante, hoteluri, cluburi si spitale. In timpul scurtei ocupatii japoneze din al 2-lea razboi mondial, orasul a revenit la numele de Jakarta, iar odata cu independenta din 1945, a devenit centrul insulelor indoneziene, adevaratul centru politic, administrativ, economic, comercial si academic al tarii insulelor.

Nu stiu cum e cel mai bine de calatorit prin Jakarta. Noi am facut-o cu microbuzul si nu a fost deloc o plimbare fericita pentru ca traficul este ingrozitor. Poate cu scuterul care se poate strecura mai bine. Pe jos nu as indrazni nimanui sa propun sa descopere orasul pentru ca pe noi, plecati seara de la hotel intr-o plimbare pe jos de o ora, ne-a cam luat ameteala de la poluarea infioratoare, si nu am mai gasit puteri decat sa ne urcam intr-un taxi care ne-a dus urgent inapoi la hotel. Asa am gasit explicatia de ce nenumarati oameni poarta masti medicinale de protectie, intr-o incercare disperata de a filtra putin aerul pe care-l respira.

As zice ca sunt trei zone in Jakarta care ar trebui vazute de un calator care incearca sa descopere ceva din vechea Batavie:

1.Portul -Sunda Kelapa. E posibil ca aici sa se afle unul din ultimele locuri de pe planeta unde exista vase comerciale din lemn si cu panze, care in zori isi descarca sau incarca incarcatura, ca sa plece mai departe. Aici sunt 2 cladiri emblematice din epoca olandeza: Turnul Uitkik, altadata locul unde se facea vama si Muzeul Bahari-muzeul maritim, care initial era folosit ca si antrepozit pentru a depozita cafea si ceai. Oricat ne-am fi dorit sa le vedem, din cauza traficului, ne-a fost imposibil sa ne apropiem cu microbuzul de aceasta zona, multumindu-ne sa o vedem de departe.

2. Orasul Vechi- Kota. Aici, cu lectia invatata, am lasat microbuzul si ne-am deplasat pe jos. Kota aduce cumva cu Amsterdamul, avand aceleasi canale si aceleasi piete dintre canale. Din pacate adevaratul cartier a fost demolat, iar ce s-a pastrat din el pana in zilele noastre sunt o piata patrata marginita de cladiri coloniale. Piata se numeste astazi Taman Fatahillah si este plina de vanzatori ambulanti, artisti amatori, cersetori si bineinteles turisti. Cladirile coloniale pastrate din sec.16 sunt acum transformate in muzee. Cel mai frumos si impozant este Muzeul de Istorie- Museum Serajah Jakarta- din pacate inchis pentru renovari. Frumoasa cladire coloniala care-l gazduieste a fost primaria orasului din 1710 si pana in 1960. A servit si drept inchisoare pentru detinutii care-si asteptau condamnarea la moarte si care erau torturati si executati in piata din fata, regretabile spectacole care erau privite de guvernatori de la balcoanele cladirii.

In partea de vest a squarului pietei este Muzeum Wayang, care adaposteste masti si papusi de teatru si o colectie de wayang kulit si topeng.

Museum Seni Rupa- muzeul de arta- ocupa fosta curte de justitie, cladire construita in 1879 si adaposteste colectii de picturi si sculpturi locale, dar si expozitii de portelan si teracota care dateaza din sec.14. Nu este voie sa faci poze nicaieri aici iar noi le-am vizitat intr-o mare graba si fara ghid asa incat, din pacate, nu am ramas cu prea multe amintiri.

3.Piata Independentei- Medan Merdeka. Toata drumurile duc catre aceasta piata centrala a orasului, in mijlocul careia troneaza monumentul national- Monas. Inalt de 137m, facut din marmura, are in varf o terasa de 14 m si o flacara de bronz care cantareste 33 kg si care simbolizeaza spiritul de independenta. Nu am putut sa urcam pana sus, pentru ca, din pacate, monumentul se inchide la ora 3p.m.- foarte devreme. Monumentul adaposteste in subsol Muzeul National de istorie cu 12 diorame care reprezinta scene din istoria tarii. Monumentul este situat in mijlocul unui parc, despre care zic ca nu-i deloc cine stie ce parc, dar tinand cont de lipsa acuta de spatii verzi din oras, este foarte vizitat de oraseni, mai ales de familiile cu copii mici.

Nu departe de parc este Palatul Prezidential, care consta din doua vile cu arhitectura neoclasica, situate spate in spate. Cea mai veche, numita Istana Negara, a fost construita de un negustor olandez in 1800 si preluata mai apoi pentru a servi ca si locuinta personala pentru guvernatorul orasului. A doua vila a fost construita mai tarziu, in 1879 si a fost locuita de presedintele Sukarno, care chiar dadea frecvente banchete in curtea centrala. Bineinteles ca cele doua vile au o paza severa si nu te poti apropia nici macar pentru cateva poze.

Istana Negara

Zgarie-norii Jakartei

Monumentul Independentei

Parcul Central

o veche moara transformata in brutarie

mostra de trafic

Muzeul de Istorie

unul din canalele din Jakarta

Kota

taraba unui vanzator ambulant

Vechea Primarie

Muzeul de arta

In schimb la cam 1 km spre est de piata centrala este renumita moschee Istiqlal, pe care am vizitat-o in decurs de 3 ore. Este categoric cea mai mare moschee din Asia, unii zic ca dupa cladirea centrala este cea mai mare moschee din lume. Se mai zice ca in timpul Ramadanului, moscheea se umple pana la refuz.

Noi am avut parte de o vizita cu ghid, am fost imbracati in niste capoate din matase, in care am transpirat abundent, si bineinteles ca a trebuit sa ne lasam incaltarile si bagajele la intrare, din fericire intr-o incapere inchisa. Cine nu a vrut sa imbrace capotul a fost poftit sa ramana la intrare si au fost destui neinteresati de vizita in uriasa moschee. Am ramas cu impresia unei moschei perfect functionale, imensa si construita pe mai multe nivele, cu cativa stalpi centrali uriasi si unde nu exista nimic care sa nu fie functional. Nici urma din opulenta, luxul si maretia moscheilor din Maroc si Tunisia, nici urma de ornamente, porti monumentale sau piese din cristal sau marmura. Doar o sala imensa de rugaciune, pe mai multe nivele si mai multe curti, unde , la un moment dat, am gasit o scoala de copii la o ora de curs coranica. Si un minaret inalt, in ton cu moscheea. Nimic impresionant in afara dimensiunilor gigant. Dar vizita aceasta trebuia bifata pentru ca Istiqlal este celebra in intreaga lume si dupa templul hindus Prambanan si cel budhist Borobudur, face parte din unicitatea si diversitatea tarii acesteia, unice si ea in lume.

Daca Istiqlal nu ne-am impresionat cu nimic, am fost foarte incantati sa descoperim vis-à-vis o catedrala catolica neo-gotica, unde am gasit un preot foarte vorbaret si foarte incantat ca are parte de vizita unor crestini dintr-o tara atat de indepartata ca Romania. Chiar daca ortodocsi si nu catolici. Aici, in catedrala, chiar m-am asezat in genunchi in fata icoanei lui Isus si I-am multumit Lui pentru ca am avut privilegiul sa calatorim atat de departe de casa, pe meleaguri atat de indepartate si atat de diferite.

Moscheea Istiqlal

Catedrala gotica

Am terminat vizita Jakartei bineinteles la cumparaturi, mall-urile gasindu-se la tot pasul in zona rezidentiala Menteng, pana tarziu in noapte cand a trebuit sa mergem la aeroport si sa ne imbarcam pentru lungul drum spre casa.

Iar odata cu zgarie-norii Jakartei luminati feeric noaptea, am lasat in urma tot ce am descoperit din tara asta uimitoare si contrastanta in cele 15 zile de drumuri prin Bali si Jawa.

Oboseala calatoriei a ramas doar o amintire, in schimb ceea ce am experimentat si trait in Indonezia imi va ramane in minte toata viata si abia la intoarcere am dat crezare vorbelor lui Raka, ghidul nostru balinez: “Indonezia is so vast and has so much mystery that it has to be experienced again and again to be believed.”