Port El-Kantaoui

Ziceam in postarea precedenta ca zona tunisiana de litoral se intinde pe mai bine de 1000 km si din cauza asta potentialul de turism litoral al tarii este extrem de ridicat. Cele mai importante statiuni/localitati litorale sunt: Tunis, Hammamet, Yasmine Hammament, Port El-Kantaoui, Sousse, Monastir, Mahdia sau Sfax. Totusi nu e recomandat pentru cei ce prefera linistea si zonele tipic turistice o cazare in Tunis sau Sfax, fiindca acestea sunt 2 mari orase, aglomerate, poluate si deloc linistite.

Noi am ajuns sa ne cazam in Port El- Kantaoui fiindca agentul de turism i-a explicat lui C. ca e mult mai curat si liniste ca in alte parti.

Port El-Kantaoui este de fapt un port elegant de ambarcatiuni usoare (iacht-uri, barci cu panze, catamaran, ambarcatiuni turistice, etc).  Este situat in estul tarii la aprox. 20 km de aeroportul din Monastir , la 120 km de cel din Tunis si la 10 km de mai marele oras-statiune Sousse, unde poti ajunge in maxim 10 minute cu taxiul normal, cu taxiul comun de 4-5 locuri sau cu un soi de titicar care strabate statiunile. In Sousse nu am avut curiozitatea sa mergem, decat am strabatut orasul de cateva ori cu autocarul, cand am fost in excursii. Mi-a parut un oras aglomerat, murdar pe alocuri, destul de poluat si cu hotelurile construite unul langa altul.

Prin comparatie, Port El-Kantaoui este o statiune mica, exclusivista, foarte curata, ingrijita si cu multa verdeata. De fapt tunisienii au cheltuit milioane de dinari pentru amenajarile peisagistice din statiune, asa ca imaginea lasata este ca o oaza in desert. Faptul ca este o destinatie pentru aproape toti cei care navigheaza de placere sau agreement in Mediterana face ca Port El-Kantaoui sa fie un loc privilegiat si exclusivist. Este si normal ca ambarcatiunile particulare mici care navigheaza in Mediterana sa prefere sa acosteze aici fiindca taxele de andocare sunt incomparabil mai mici comparativ cu cele din sudul Frantei, a Spaniei, Italiei, Portugaliei ca sa nu mai vorbesc de sumele astronomice care se cer de pilda in Monaco.

Port El-Kantaoui  a fost conceput la sfarsitul anilor ’70 ca si un proiect imobiliar inovator, dezvoltat dupa o noua filosofie a turismului. Portul elegant are o capacitate de peste 350 de ambarcatiuni usoare si are si un santier naval modern. Diguri de protectie si doua faruri asigura intrarea in port. Arhitectura este cea clasica maur-araba, cladirile sunt vopsite toate in alb si se scalda intr-o mare de verdeata si flori, iar portul a fost construit dupa modelul istoricelor porturi cartagineze, ca un cerc aproape inchis, care-l apara foarte bine de intemperii, asa cum in antichitate porturile-cercuri cartagineze prin forma lor erau foarte usor de aparat in timpul razboaielor. De jur imprejurul portului sunt cele mai selecte restaurante, cafenele si magazine iar la multe restaurante accesul e permis numai pe baza de rezervare. Se mananca excelent aici si nu exista restrictie pentru bauturi alcoolice, dar si preturile sunt mult mai mari decat in alte locuri.

Mandria statiunii, in afara portului este reprezentata de clubul de golf de 36 de gauri, situat intr-un imens parc de 130 h, unde anual se organizeaza concursul “Tunisia Seniors Open”. Chiar daca nu esti membru, poti veni aici sa joci golf, daca esti pasionat, contra unei taxe de intrare iar de la receptia fiecarui hotel din statiune se poate aranja accesul.

Tot in port se gasesc o larga gama de activitati de divertisment, cu rol exemplificativ o sa enumar cateva:

Scuba-diving, plimbari cu barci cu fundul de sticla, cu submarinul, cu barcile de pirati, cu catamaranul sau alte ambarcatiuni care navigheaza cu panze, ski nautic, para-sailing, pescuit, croaziere pe mare de durate diverse.

Din toate acestea noi am ales o plimbare de 2 ore pe Mediterana cu catamaranul, care mi-a placut la nebunie: am navigat cu panzele dupa iesirea din port, am facut o oprire cu ancora lasata si am putut sa inotam cu toate ca apa in larg era cam rece.

Tot in categoria divertisment intra si alte activitati care se pot face in statiune precum: tenis de camp si de masa, echitatie sau plimbari cu caleasca, volei beach sau plimbari cu atw-ul. In plus, fiecare hotel are propria echipa de animatori si acestia au un talent special sa convinga turistii si sa-i antreneze in tot felul de activitati (cei de la hotelul nostru erau specializati in aqua aerobic, darts si volei). Tot la hoteluri exista nenumarate cluburi de relaxare, masaj, impachetari, si ceea ce-mi place mie la nebunie hammam-incomparabil totusi cu cel din Turcia.

Pentru copii si nu numai exista un mare parc de distractii cu nenumarate atractii (Hannibal Park) si un Aqua Parc. O gradina plina de verdeata luxurianta unde sunt Les Maisons du Jardin si o fantana muzicala cu diametrul de 30 de m, completeaza tabloul cu dotari din Port El-Kantaoui.

Exista si o mica Medina dar care nu este originala ci una construita pentru turisti, plina de magazinase pitoresti care vand tot felul de chestii mai mult sau mai putin kichtcioase. Exista un mare supermarket si absolut toate serviciile: banci, centre comerciale, posta, cabinete medicale, farmacii, agentii turistice si bineinteles post de politie. Oricum eu una nici o secunda nu am avut impresia de nesiguranta si nu am vazut nici o altercatie in care sa fie implicata politia, nici macar seara sau noaptea.

Plaja statiunii este lata cu nisip extrem de fin, in mare parte privata, fiecare hotel detinand o anumita portiune de plaja, iar la majoritatea hotelurilor, pretul sezlongurilor si a umbrelutelor este inclus in pretul sejurului. Exista numeroase baruri care deservesc pe plaja turistii, ele tin totusi de catre fiecare hotel in parte. Exista pana si discoteci, pe plaja sau nu, dar nu am fost curiosi sa mergem, am preferat sa ne plimbam.

In special plimbarile seara sau noaptea fac tot deliciul, mai ales prin portul cel elegant, unde luminile restaurantelor, cafenelelor sau ale ambarcatiunilor se reflecta feeric in apa.

farurile de la intrarea in port

Corabia Piratilor

Intrarea in Medina

Eleganta vila din port

Apartamente de inchiriat

Marina din Port El Kantaoui

Cu iachturi la ancora

seara in port

o corabie transformata in restaurant

Plimbare cu catamaranul

Ridicam panzele

Iesim in larg

Reintoarcere in port

Ca si concluzie, Port El-Kantaoui este o excelenta destinatie pentru amatorii de plaja, distractii nautice si estivale. Cei care nu doresc sa faca si excursii nu se pot plictisi aici in nici un caz, fiindca distractiile si activitatile din Port El-Kantaoui sunt in mare numar si extrem de diverse, iar hotelurile de 5 stele asigura tot confortul inclusiv pentru familiile cu copii mai mici.

Vacanta in Tunisia

In Tunisia am ajuns la inceputul lui octombrie 2010. Pentru o saptamana.

Nu a fost o vacanta planuita, ci una hotarata de C. ad-hoc. Adica m-am trezit cu el intr-o seara, vesel nevoie mare:

“Ghici unde mergem saptamana viitoare?”

Si fiindca nu am ghicit (si nici nu as fi avut cum), mi-a fluturat voucher-ul cumparat de la o agentie: Tunisia, Port El-Kantaoui, 7 nopti cazare la Hotel El-Hanna Hannibal Palace-4 stele, demipensiune, zbor inclus cu Sovenair, inclus transferul si ghidul vorbitor de limba romana. Pretul, 800 de eur, deja achitat; nu-mi mai ramanea decat sa-mi fac cererea de concediu si bagajele. Si sa-l predam pe R. bunicilor pentru o saptamana.

Trebuie sa marturisesc ca voi tine minte anul 2010 ca unul din cei mai “negri” din viata mea de adult: dorindu-ne mult un al 2-lea copil, am ramas insarcinata la inceput de luna mai, de la sfarsitul lui mai pana la sfarsitul lui iulie m-am straduit din rasputeri sa nu mor ( o sa tin minte tot restul vietii mele perfuziile facute la 2-3 zile cu care m-am hranit efectiv 2 luni) iar la sfarsit de iulie, dupa o luna petrecuta in pat, am ajuns intr-o dimineata la spital unde doctorul meu, dupa consultarea cu alti 2 medici, a hotarat sa-mi intrerupa sarcina. Judecand la rece, cu 3 infectii care-si faceau de cap prin corpul meu, dezhidratata si aproape in blocaj renal si cu vreo 20 de kile in minus fata de greutatea mea standard, am considerat ca riscul de a “tine” sarcina cu orice prêt e prea mare, asa ca am fost de acord cu intreruperea. Lunile care au urmat am dus o lupta crancena cu mine ca sa nu cad in depresia pe care doctorul mi-o prevestise si sa ma refac fizic.

Asa ca o vacanta “2 month after” era clar ceea ce-mi trebuia. C. se gandise mult la destinatie si se hotarase la Tunisia fiindca era o alternativa cu mult soare, plaja si mare, combinata cu excursii interesante.

Asa ca la inceput de octombrie 2010, la ora 5 dupa amiaza, pe o vreme mizerabila si cu maxim 5 grade Celsius, am plecat de pe Aeroportul Baneasa, cu zbor direct Sovenair, directia Tunis. Zborul a durat 2 ore si jumatate si a fost fara nici un fel de peripetii. Am aterizat in Tunis seara la ora locala 9.30 (deci diferenta de + 2 ore fata de Romania). Era déjà intuneric, tocmai ce se terminase o ploicica, iar in aer erau peste 20 de grade. A durat ceva pana cand ghidul care ne-a intampinat (tunisian, dar excelent vorbitor de limba romana) a reusit sa ne adune pe toti si sa ne bage intr-un autocar. 

Trebuie sa mentionaz ca transferurile in Tunisia sunt foarte obositoare. Transferurile aeroport hotel si invers dureaza cam 5-6 ore, fiindca fiecare agentie care opereaza pe Tunisia este deservita de un singur autocar care face turul statiunilor si lasa turistii la hoteluri. Care statiuni sunt rasfirate pe o distanta de litoral de 400 -500 km si chiar daca se merge pe autostrada, drumul cumulat cu opritul-pornitul de la fiecare hotel, dureaza foarte mult.

Asa ca am ajuns la hotelul nostru pe la ora 2 noaptea. Check-inn-ul s-a derulat rapid, bagajele ne-au fost duse in camera, iar noi ne-am oprit putin la bar doar cat sa cumparam niste apa minerala imbuteliata fiindca muream efectiv de sete. Nu am mai avut putere nici macar sa ne desfacem bagajele; am cazut lati de oboseala si am dormit pana a doua zi pe la ora 10 (ora noastra).

Nu o sa scriu aici despre hotelul unde am fost cazati. Cei interesati il pot gasi usor pe site-urile de profil, cu opinii si pro si contra. O sa zic doar ca nu a fost nici cel mai bun dar nici cel mai rau hotel unde m-am cazat vreodata. Deasemeni, despre statiunea Port El-Kantaoui m-am gandit sa scriu separat, fiindca ar fi mult mai multe de zis. O sa scriu acum doar despre cateva lucruri general valabile despre Tunisia si despre unele lucrurile pe care ar trebui sa le stie oricine intentioneaza sa calatoreasca aici, lucruri pe care nu le-ar afla dealtfel de la agentia de turism, de exp.

Deci generalitati despre Tunisia:

Tunisia este situata in nordul Africii, se invecineaza cu mai marile Algeria la vest si Libia la sud-est si este cel mai estic stat al Magrebului. Nordul si Estul tarii sunt delimitate de Marea Mediterana. Este un stat micut ca si suprafata (aprox. 163.000 kmp) dar destul de populat- 10 mil.locuitori. Tot de Tunisia tine si insula Djerba, foarte apreciata de turisti, populata in armonie in egala masura de catre evrei si arabi. Fosta colonie franceza, Tunisia si-a dobandit independenta in 1956, iar artizanul acestei independente fata de Franta a fost Habib Bourghiba, care a fost si primul presedinte al tarii. Populatia este compusa din 98% arabi, putin peste 1% berberi si sub 1% evrei si crestini. Limba oficiala este araba, vorbita de peste 98% din locuitori, dar multi dintre ei, in special cei care lucreaza in zona litoralului, vorbesc si franceza.  Moneda tarii este Dinarul Tunisian (TND), 1 DT=aprox. 2 Ron, 2 DT=aprox. 1 EUR.

Ca si relief, nord-vestul tarii este strabatut de lantul muntilor Atlas (cel mai inalt varf Djebel Chambi, 1.544 m). Nordul este o regiune fertila preponderent agricola, iar sudul este asemanator unei stepe cu lacuri sarate secate (Chot-uri) care se continua cu desertul Sahara. Litoralul tunisian are peste 1000 km si asta a permis ca aici sa se dezvolte o multitudine de statiuni turistice si de orase. Capitala tarii este orasul Tunis, vechea Cartagina, cel mai mare si industrializat oras al tarii. Alte mari orase sunt Sfax, Sousse si Hammamet.

Ca si forma administrativa, tara este o republica, condusa de un presedinte. Primul presedinte Habib Bourghiba, a fost cel care a scris si Constitutia tarii si a fost extrem de iubit de populatie. Conform Constitutiei, un presedinte nu poate detine mai mult de 3 mandate de catre 5 ani. Greseala lui Bourghiba precum si a presedintelui recent destituit prin revolutia de la sfarsitul lui 2010, Zine el-Abidine Ben Ali, a fost ca s-au agatat de putere, ambii au stat la conducere mai mult decat cei 15 ani permisi si ambii au fost inlaturati violent. „Primavara araba” care a inceput in decembrie 2010 in Tunisia si s-a continuat apoi in Egipt, Libia si recent in Siria, a aruncat statele din nordul Africii in haos si a redus turismul in regiune aproape la zero. Anul acesta am vazut din nou oferte pentru Tunisia pe site-urile agentiilor de turism, deci situatia s-a calmat in zona si lucrurile au revenit la normal. Ar fi fost si mare pacat altfel fiindca turismul este cea mai de frunte ramura economica a tarii, iar Tunisia chiar are multe de oferit calatorilor care o strabat.

Cu atat mai mult ar fi fost pacat, pentru noi romanii, intreruperea turismului, fiindca Romania are o traditie foarte bogata de turism in Tunisia. Inainte de primul razboi mondial, a existat un boier roman, George Sebastian, care si-a construit un conac in Hammamet si el a fost cel care a pus bazele turismului international in zona. Deci ca si turisti, romanii sunt inca destul de bine vazuti in Tunisia; in plus multi tunisieni invata sau au invatat in Romania, printre ei si ghidul nostru tunisian, Foued, care explicandu-ne de unde stie atat de bine romaneste, ne-a zis ca a terminat sectia de turism si servicii a Institutului de studii economice de la Cluj.

Lucruri care ar trebui stiute inainte de a merge in Tunisia:

-  hotelurile sunt cotate dupa sistemul tunisian, adica cam cu o stea mai putin decat sistemul European. Oricum sa nu va asteptati ca aici sa gasiti luxul sau opulenta din Turcia, nici chiar la hotelurile de 5 stele. Tunisia este o altfel de tara, care trebuie inteleasa, cunoscuta si apreciata dupa alte criterii. Iar all-inclusive, in Tunisia, nu inseamna deloc acelasi lucru ca in Turcia. Aici conceptul de all inclusive are incluse cele 3 mese, bauturi ca apa, cafea, ceaiuri, sucuri sau bere si…cam atat. Pentru cei doritori de excursii, un hotel cu demipensiune poate fi o alegere mai nimerita decat unul cu all-inclusive;
- mancarea as cataloga-o ca fiind putin “ciudata”, foarte condimentata. Tunisienii folosesc o pasta din ardei iuti (numita harissa) pe care efectiv o pun in orice mancare (inclusiv in supa si in dulciuri). Eu una m-am deranjat rau la stomac din prima zi si chiar daca am luat medicamente tot timpul, nu mi-a trecut decat dupa ce am ajuns inapoi acasa;
-  apa potabila poate fi o problema: apa de la robinet nu se poate consuma de noi, tunisienii o beau, dar pentru noi e ca o bomba gastrica; apa imbuteliata nu se gaseste chiar peste tot si pe alocuri e chiar scumpa. Chiar si cea imbuteliata mie una nu mi-a inspirat mare incredere. Cel mai convenabil ca si prêt este sa cumperi apa imbuteliata de la supermarket sau magazine, cea de la restaurant poate ajunge si la 2-3DT sticla de 0.5 ml 
-  la multe hoteluri orele de masa sunt ciudate: adica dimineata micul dejun incepe de la ora 6 si in multe locuri nu tine decat pana la ora 10 iar cina se serveste de la 7.30, adica ora 9.30 ora noastra. Foarte tarziu si nu prea poti rezista nemancat pana atunci, trebuie sa mai consumi cate ceva;
Restaurantele multor hoteluri au politici restrictive, nu te lasa sa iesi cu mancare din restaurant, de nici un fel, nici macar cu un mar sau un croisant. Mai multi turisti cazati la diferite hoteluri care au mers impreuna cu noi in excursii, s-au plans de aceleasi probleme legate de orele de masa sau mancare, deci probabil ca multe hoteluri au cam acelasi gen de politica;

-  nici gand sa poti face plaja topless, Tunisia este totusi o tara musulmana;
-  piscinele au apa cu foarte mult clor, chiar si cele pentru copii, si pentru unii oameni mai sensibili poate fi si asta o problema. Nu prea exista dotari pentru copii, poate hotelurile de 5 stele sa fie mai bine dotate la capitolul asta, oricum cu copil mai mic de 7 ani eu una nu as recomanda mersul in Tunisia, sau as recomanda numai mersul la un complex de 5 stele;

- daca tot ajungi in Tunisia este mare pacat sa nu mergi si in desert. Toate agentiile vand excursii in Sahara care de regula dureaza 2 zile. Nerecomandat totusi familiilor cu copii. Plecarea in excursia din Sahara se face dimineata la ora 6 in prima zi si la ora 4 dimineata in cea de a 2-a zi. Toata ziua se merge cu autocarul. In oaze se merge cu jeep-ul care nu prea are aer conditionat, sau daca are nu i se da drumul decat la peste 40 grade, si care jeep merge cu 110-120km/ora cel putin, pe serpentine, pe pista de sare sau urca si coboara dunele de nisip cu panta de 70 grade. Este aventura curata, eu una m-am ales cu un ditamai cucui in mijlocul fruntii intr-o astfel de aventura, despre care o sa povestesc separat. -  - in desert, la 8 dimineata la inceput de octombrie, erau peste 35 grade. Imaginati-va cum este in mijlocul verii si mai pe la mijlocul zilei;
-  doar tunisienii care lucreaza la hotelurile mari stiu ceva engleza sau germana. Peste tot, in rest se vorbeste numai araba  si pe alocuri franceza. Indicatoarele rutiere sunt in general in araba-franceza, dar si multe numai in araba. Asta e o mare diferenta intre Tunisia si Maroc, in Maroc toata lumea vorbeste franceza si indicatoarele toate sunt bilingve, in Tunisia nu neaparat;
-  daca vrei o bere sau alt fel de bautura cu alcool e o problema. Noi am avut noroc din punctul asta de vedere fiindca Port El-Kantaoui este o statiune exclusivista , un fel de Mamaia a noastra, unde se gaseste bere si chiar si vin, la restaurantele de la hoteluri sau la restaurantele din port, dar destul de scumpa. Exista o fabricuta de bere chiar in Port El Kantaoui, care face un fel de bere slaba si un pic dulceaga, dar buna. O sticla de bere locala “Celtia” de 0.33 ml costa cam 3-4 DT.
-  se practica negocierea peste tot la cumparaturi. Insa nu prea ai ce sa cumperi fiindca marfa e in general de proasta calitate. Poate doar ulei de masline, fructe de sezon (noi am prins sezonul curmalelor), ceva cosmetice naturale si poate ceva articole de pielarie;
-  am auzit tot felul de povesti cum ca din hoteluri se fura. Noua ne-au disparut niste bani dar nu la hotel ci din bagajele lasate in autocar, in timpul excursiei in Sahara. Ni s-a zis ca autocarul e un loc sigur de lasat bagaje, fiindca se incuie. Asa ca am lasat in autocar inclusiv niste bani, nu sume mari, insa ne-a disparut ceva din ei. Nu toti, spre uimirea noastra. Si nu ne-am dat seama de minus decat in ultima zi, cand am facut bilantul. L-am banuit pe soferul tunisian, fiindca toti ceilalti turistii au coborat din autocar odata cu noi. Am spus despre asta la agentie, raspunsul lor a fost ca nu au ce sa faca, fiindca soferii nu sunt angajatii lor, doar colaboreaza cu agentii locale pt autocarele folosite in excursii.
-  peste tot se practica bacsisul, pentru orice fel de serviciu. Daca nu dai, unii tunisieni trag de tine, fiindca la ei bacsisul e un mod de viata. Am fost sfatuiti sa dam bacsis la receptia hotelului, daca nu ne place camera si vrem sa o schimbam.Nu am dat, fiindca am fost multumiti de camera, dar am vazut turisti care dadeau cam 20 eur pentru a schimba camera. Am dat bacsis in schimb cameristei- cam 5 DT- sa ne asiguram ca ne face curat ca lumea si ca ne schimba prosoapele. Nu am facut un calcul total cam cat am dat bacsisuri, dar ele ar trebuie luate in calcul fiindca pot ajunge la sume considerabile;
-  in afara hotelurilor e multa mizerie peste tot, aici am avut iar bafta cu statiunea aleasa, fiindca spre deosebire de alte locuri, in Port El-Kantaoui e foarte curat.

In concluzie: merita sa mergi in Tunisia, dar nu incercati o comparatie cu alte tari, in special cu Turcia. Aventura tunisiana pentru noi a fost o adevarata experienta, inedita, provocatoare si in special diferita fata de tot ce incercasem pana atunci.

Intrarea in Tunis

Autostrada spre Tunis, in stanga e Mediterana, in dreapta un lac cu apa dulce

stalpi de electricitate pe apa

Hotelul El-Hanna Hannibal Palace vazut de pe mare

Catedrala Sf. Stefan vs. Hundertwasserhaus

Cum altfel as putea sa inchei seria postarilor mele despre Viena decat scriind despre doua cladiri emblematice ale acestui oras.

Prima ar fi Catedrala Sfantul Stefan (Stephansdom).  Este un simbol nu numai al Vienei ci si al intregii Austrii si se regaseste in descrierile tuturor celor care viziteaza Viena. Este si imposibil sa o ratezi, dealtfel. Situata in plin centru al orasului, in mijlocul pietei care-si trage numele din ea insasi- Stephansplatz- si este o capodopera gotica in mijlocul unui oras plin de cladiri baroce. Mai este si una dintre cele mai inalte si grandioase constructii din istoria Austriei care adaposteste astazi o serie de monumente, pretioase mosteniri culturale si spirituale. Mormantul imparatului Frederic al 3-lea, amvonul, mormantul printului Eugen de Savoia (despre care scriam in postarea precedenta), dar si o minunata orga. Parti din catedrala dateaza inca din anii 1200, dar cea mai mare parte a fost construita in sec.14-15. Turnul din partea sudica, Hochturn, are o inaltime de 137 de m, iar pana sus sunt nici mai mult nici mai putin decat 343 de trepte. Turnul Nordic – Pummerin- are marele avantaj ca in interior se poate urca atat cu un lift cat si pe scari. Catedrala are un clopot care este unul dintre cele mai mari din lume. A fost turnat din fierul topit al unui tun capturat de la turci, si acest clopot vesteste in fiecare an inceputul Anului nou. Catedrala a fost distrusa de foc de cateva ori, ultima oara spre sfarsitul celui de-al 2-lea razboi mondial, dar a fost de fiecare data recladita. Unic in lume este acoperisul catedralei (adaugat tarziu, in anul 1952) din tigla care imita fetele unor diamante. Iar ca sa va faceti o idée despre cat de aglomerata este catedrala, spun numai ca peste 3 milioane de turisti o viziteaza anual.

Noi am mers sa vizitam Sf. Stefan intr-o duminica dimineata. Atat de dimineata incat am prins inceputul liturghiei si am stat aproape pana la sfarsit (fiindca imi place la nebuie sa ascult orga si corul, in aproape toate bisericile catolice). Si fiindca dupa liturghie eram atat de inghetati, incat ca sa ne incalzim, am inceput sa urcam cele 343 de trepte ale turnului sudic. Trebuie sa marturisesc ca am fost tentata sa renunt de mai multe ori; scara spiralata si foarte ingusta mi-a facut felul si la un moment dat m-a luat ameteala. Dar fiindca C. s-a tinut tare, m-a tarat la propriu dupa el si am reusit amandoi sa ajungem pana la magazinul de suveniruri de sus din turn si am putut admira superba panorama care se vede de sus.

Turnul sudic al Catedralei Sf. Stefan

Fatada Catedrala Sf.Stefan

Partial acoperisul din tigla care imita fete de diamant

Tavanul gotic dantelat

Vitralii

Catedrala Sf.Stefan-Macheta

Panorama vazuta din turnul sudic

Panorama din partea opusa

Hundertwasserhaus-fatada

Hundertwasserhaus-stalpi de sustinere

interior Hundertwasserhaus

una din terasele comune

Hundertwasserhaus-intrarea intr-un apartament

Daca Catedrala Sf.Stefan este simbolul istoriei Austriei si Vienei, simbolul noii Viene, avangardista si culturala este Hundertwasserhaus.

Aceasta din urma este o cladire proiectata de celebrul artist, grafician, pictor si architect Friedensreich Hundertwasser. Intrega opera a acestui poli-artist si arhitect este un omagiu adus naturii si se caracterizeaza prin forme naturale si linii curbe spiralate (‘fiindca in natura nimic nu este drept’). O expozitie Hundertwasser am admirat si la Belvedere, dar geniul acestui artist este si mai bine impregnat in cladirile pe care el le-a proiectat.

Casa Hundertwasser din Viena este de fapt o cladire de apartamente, ridicata intre anii 1983-1985 care include 52 de apartamente, 4 birouri, 16 terase private si 3 terase comune. Liniile apartamentelor sunt toate curbe, fiecare apartament este zugravit in alta culoare fata de cele vecine, acoperisul este acoperit de pamant, muschi si iarba, iar cladirea este strabatuta de 250 de arbori, care pe alocuri isi scot ramurile pe geamuri. Sper ca v-a lamurit descrierea asta sumara sa nu ratati vizitarea acestei cladiri, daca intentionati sa ajungeti la Viena. Cumva mie mi-a amintit de Casa Batllo a lui Gaudi, vazuta dintr-o alta perspectiva, dar la fel de sugestiva si in deplina armonie cu natura.

Casa este in intregime locuita si ca si in cazul Casei Batllo, accesul nu este permis in apartamente. Parterul este ocupat de numeroase magazine: de suveniruri, cafenele, patiserii, chocolaterii, etc, iar partial etajul 1 este ocupat de magazine care vand arta, picturi in special. Oricat mi-as fi dorit sa fac cumparaturi aici, preturile extrem de piperate m-au convins repede de contrariu, asa incat am stat aici doar sa admiram, sa vizitam si in final sa bem un ceai asezonat cu un omniprezent (in Viena) strudel cu mere.

Hundertwasserhaus cu arbusti si copaci care cresc in interior
sursa Wikipedia