Frankfurt am Main

Partea a II-a

Ziceam ca Frankfurt-ul nu este un oras turistic. Faptul ca in timpul ultimului razboi orasul a fost bombardat de aliati si distrus aproape in intregime nu a ajutat la cladirea unui renume cat de cat turistic. Un lucru bun totusi au facut bombardamentele: au scos la iveala niste ruine romane vechi, in centrul orasului. Dupa razboi, refacerea strazilor s-a facut tinand cont de principiile unui oras modern. Centrul insa a fost refacut urmand cu fidelitate linile vechilor cladiri. Romer, este denumirea cladirii primariei, o cladire tripla, cu fatada din piatra, iar piata centrala cu cladirile reconstruite jumatate din lemn poarta denumirea de Romerberg.  Aici se organizeaza in fiecare an o celebra piata de Craciun, una din cele mai mari si mai frumoase din Germania. Am prins-o si eu deschisa pe finalul sederii mele in Frankfurt si impreuna cu cativa din colegii mei ne-am petrecut aici cateva seri, la o cana de cidru si mancand carnati sau colindand standurile pline cu marfuri, frumos decorate.

Reconstructia a inceput insa cu Paulskirche (Biserica Sf. Paul), care dateaza din 1833 si este principala biserica evanghelica luterana a orasului. In aceasta biserica s-a intrunit primul parlament al Germaniei si de aceea biserica a ramas si astazi un simbol al unitatii germane.

In partea de sud a pietei Romerberg este mica si frumoasa biserica din piatra rosie a Sf. Nicolae, folosita in trecut drept capela de catre Imparatii germani. Astazi, datorita situarii ei in Romerberg, atrage multi turisti, dar pe mine una nu m-a inspirat sa o vizitez. De fapt, trebuie sa marturisesc ca nu ma atrag bisericile protestante. Nu ai ce vedea in interior. Austeritatea si simplitatea este cuvantul de ordine a acestora si prin urmare singura mea curiozitate a fost legata de interiorul Catedralei Sf. Bartolomeu (Kaiserdom), cea mai mare si mai veche din oras. Paradoxal aceasta a rezistat bombardamentelor si astazi atrage mai ales prin turnul inalt de 100m, care face un contrast izbitor cu zgarie norii din apropiere. Catedrala a fost locul de incoronare a Imparatilor Germani intre sec.16-18, iar in interior este caracterizata de aceeasi simplitate protestanta.

Iesind din Romerberg inevitabil ajungi in Haptwache, o alta piata, moderna, locul de intalnire a roller-ilor si a skate-board-ilor si important nod rutier si pentru transportul in comun. In mijlocul ei troneaza Cladirea Haptwache, construita in 1729, exemplu de arhitectura baroca.A fost sediul garnizoanei care in trecut apara orasul. In momentul in care au inceput excavarile pentru liniile de metro subterane care trec pe sub ea, casa a fost partial distrusa, dar arhitectii si-au dat silinta sa o refaca si sa o preserve, asa ca astazi, transfosrmata in restaurant si cafenea atrage o multime de turisti. Din Haptwache incepe marele bulevard Zeil, pietonal, care este marea zona de shopping a orasului. Aici sunt Galeriile Zeil dar si principalele magazine de marca cu imbracaminte, incaltaminte si cu produse pentru copii si trebuie sa marturisesc ca atat eu cat si colegele mele, aici ne-am petrecut majoritatea serilor in Frankfurt.

Trebuie sa zic ca in Frankfurt exista o foarte mare si frumoasa Gradina Botanica, ca Gradina Zoologica este una din cele mai interesante din Europa iar Palmengarden (gradina tropicala) e cunoscuta in toata lumea. Trebuie sa marturisesc ca nu le-am vazut, cu toate ca la Palmengarden am vrut sa ajung intr-un week-end, mai ales ca era relativ aproape de hotelul meu, dar nu m-a inspirat deloc frigul de afara. Ele sunt insa o foarte buna alternativa de petrecere a timpului daca va nimeriti la Frankfurt in sezonul mai cald sau mai ales daca calatoriti cu copiii.

Si mai trebuie sa zic ca Frankfurt-ul nu este nici un oras artistic. Rolul strict jucat de oras financiar nu prea a lasat loc in trecut artei cu toate ca aici au trait de-a lungul timpului si cativa artisti: Adam Elsheimer, Max Beckmann si mai ales Johann Wolfgang von Goethe. Casa unde s-a nascut acesta din urma a fost distrusa in timpul bombardamentelor dar a fost reconstruita si restaurata pastrand cu fidelitate liniile originale. Astazi aici este Muzeul Goethe, pe care l-am vizitat si unde se pastreaza obiecte si mobilier care a apartinut scriitorului dar si unele manuscrise originale. M-a impresionat biblioteca imensa cu carti vechi, excelent pastrate, din care o proportie mare o au cele de…drept. Intreband din ce cauza exista aici asa de multe carti de drept, o supraveghetoare mi-a povestit ca Goethe, dupa terminarea studiilor sale, s-a intors in Frankfurt unde a inceput sa practice avocatura. Dar nu partea juridica a fost cea care l-a provocat si de care a fost interesat ci impactul ei socio-politic. Executia publica a unei servitoare, Susanna Brandt, acuzata si judecata pentru uciderea pruncului ei “din flori”, l-a inspirat pe Goethe in creearea personajului Gretchen din “FAUST”.

In Frankfurt, dupa razboi, s-au pus bazele multor muzee care actualmente caracterizeaza orasul ca fiind unul avangardist cultural, cu expozitii inedite. O sa le enumar doar, fiindca nu le-am vizitat, dar pot fi o buna alternativa pentru calatorii iubitori de arta…mai altfel: Muzeul Artei Moderne, Muzeul Postei si Comunicatiilor, Muzeul Filmului German, Muzeul Evreiesc, Stadelsches Museum, Muzeul de Arhitectura, Muzeul Istoric, Muzeul Istoriei Naturale, Muzeul Palariilor.

Cu toate ca nu este un muzeu, Vechea opera (Alte Oper) este pretuita ca si cum ar fi unul. Aceasta dateaza din 1873 si a fost inaugurate de catre Kaiser-ul Wilhelm I in persoana. Piesa care s-a jucata aici in deschidere a fost Hansel si Gretel. Distrusa si ea in timpul razboiului, a zacut apoi in uitare timp de 40 de ani, ca apoi sa fie refacuta. Exteriorul si holul de la intrare sunt fidele originalului dar interiorul este in intregime modern.

O sa inchei scurta mea descriere a atractiilor Frankfurt-ului cu cateva cuvinte despre vechea Bursa (Frankfurter Borse), fiindca aceasta, dupa parerea mea, este nervul principal al acestui oras. A fost fondata in 1585!!! (ca o comparatie…ganditi-va ca noi romanii abia in vremea lui Cuza am inceput sa avem ceva cat de cat similar). Cladirea unde-si are acum sediul dateaza din 1879 si este o frumoasa cladire cu fatada neo-renescentista. In termeni de volum, in zilele noastre, aici se tranzactioneaza cam a 3-a parte din actiunile si marfurile Europei (dupa Londra si Paris).

Bineinteles ca despre Frankfurt se pot scrie multe. Important pentru calatori este si sistemul de transport public al orasului, organizat impecabil si al carui principal nod este Hauptbahnhof, Gara centrala, care este si locul de unde pleaca sau sosesc trenurile care leaga orasul de alte capitale europene. Aici este si un important centru de informatii turistice, pentru cei care simt nevoia sa il consulte. De aici incepe si faimoasa Kaiserstrasse care a devenit “red light area”. In prima noastra zi petrecuta in Frankfurt, Annette ne-a atras in mod special atentia asupra acestei strazi, precum si a celor adiacente ei, fiindca aici este locul traficantilor, prostituatelor, bordelurilor, hotilor si jefuitorilor.  In incheiere reproduc si eu cateva din sfaturile ei:

-          Nu umblati cu pasaportul la voi. Faceti o copie, iar actul original lasati-l la hotel. Hotii umbla si dupa banii vostrii dar mai ales dupa pasaport, fiindca viza/statusul la act UE este o valoare in sine;

-           Nu raspundeti traficantilor care incearca sa va vanda hasis sau altceva…nici macar in gluma. Daca sunt prea insistenti si nu puteti scapa de ei, amenintati-i cu politia;

-          Nu zaboviti pe strazile din zona Kaiserstrasse dupa caderea intunericului. Daca se intampla sa o faceti, ramaneti in zonele luminate si nu mergeti pe stradutele laterale;

-          Nu utilizati masina proprie pentru transportul in oras. Parcarea este o adevarata problema, iar daca parcati neregulamentar masina va va fi ridicata iar amenzile sunt foarte mari. Utilizati tranportul in comun, este excelent organizat sau bicicleta, fiindca exista piste pentru biciclisti peste tot.

-          Nu va bazati pe cumparaturi facute seara tarziu. Magazinele se inchid in general la ora 18. Doar supermarket-urile din zona centrala raman deschise pana la orele 20-21. In general, pe strazi, dupa ora 22, e pustiu.

-          In week-end peste tot este inchis, inclusiv magazinele alimentare. Pentru cumparaturi alimentare de urgenta, gasiti deschise doar cateva magazine in statiile centrale de metrou, care au, bineinteles, cele mai ridicate preturi.

Romer-cladirea tripla a primariei

Romerberg- cladirile din piata centrala

ruinele romane descoperite de bombardamente

Paulskirche

Catedrala Sf. Bartolomeu sau Kaiserdome

Biserica Sf. Nicolae

Turnul Kaiserdome

Alte Oper

Bursa

Hauptwache

Muzeul de arta Moderna

Goethe Hausse

interior Muzeul Goethe

Frankfurt am Main- capitala financiara a Europei

Partea I

La Frankfurt am ajuns in interes de serviciu. Acum 3 ani seful meu a considerat ca nu mi-ar strica un training de 3 saptamani la Commerzbank, una din cele mai mari banci europene si actual a 2-a banca a Germaniei. Asa ca pe 12 noiembrie 2008 am beneficiat de serviciile ireprosabile ale Luftansei si am aterizat in Frankfurt, unde primul meu contact cu Germania s-a desfasurat in traditionala exactitate care caracterizeaza aceasta natie. Chiar daca nu m-a asteptat nimeni la aeroport, nu am avut nici cea mai mica problema sa gasesc un taxi, terminalul fiind excelent semnalizat, sa-i indic soferului adresa si numele hotelului, soferul Indian sau pakistanez vorbea o engleza foarte buna, sa constat ca autostrada are pe alocuri 6 benzi pe sens, ca semafoarele din oras sunt excelent sincronizate si ca le-am prins pe toate pe verde, ca in oras exista trafic dar ca acesta este o palida reflectie a ce e pe la noi, si sa ajung in 15 minute la hotel. Am fost cazata la Hotel Mercure in cartierul Messe, care in afara de corpurile principale (doua) are si un fel de home-hotel, o cladire de 3 etaje, cu camere care includ si o mica chicineta dotata cu tot ce trebuie pentru a putea gati. In spiritul aceluiasi simt organizatoric excelent, in camera am gasit o harta a orasului, o alta cu imprejurimile hotelului care includea cele cateva magazine din cartier si statiile principalelor mijloace de transport. Plus un fax care zicea sa ma prezint a doua zi la ora 8.30, in fata receptiei de unde urma sa fim preluati de un autocar. Fiindca am avut noroc ca ziua aceea de noiembrie sa fie frumoasa, am iesit putin sa explorez imprejurimile. Messe, cartierul unde am locuit 3 saptamani, nu e deloc mare si este un fost cartier industrial, acum transformat intr-unul rezidential pentru clasa medie. Adica printre vechile fabrici din care s-au pastrat vechile furnale si turnuri, s-au constuit blocuri, parculete si scoli sau locuri de joaca pentru copii. Iar la parterul catorva cladiri sunt cateva mici magazine de cartier, cel mai mare market fiind un PLUS si el nu mai mare de vreo 50mp. Am localizat statiile de tramvai si de metrou si mi-am facut cateva cumparaturi pe care le-am indesat in frigider. As fi vrut sa cinez undeva afara, intr-un restaurant ceva, dar in restaurantul hotelului preturile erau mult prea mari pentru diurna mea, iar in zona, dupa ora 18, totul era inchis. Asa ca m-am dus resemnata in camera, m-am delectat cu o portie de cereale cu lapte si am cautat zadarnic un post unde sa pot urmari un film in engleza sau franceza (in afara de CNN, MTV si TV5, toate canalele erau in germana).

A doua zi, la 8.30 eram in fata receptiei unde intr-adevar am gasit un autocar plin. Soferul tinea evidenta celor care urcau, fiindca mi-a bifat numele pe o lista si dupa ce au sosit inca 2 persoane am pornit. S-a nimerit sa ma asez langa o negresa socant de tanara care mi-a zis intr-o engleza impecabila ca e din Coasta de Fildes, ca e insarcinata in 7 luni si ca spera ca training-ul sa nu fie prea greoi. La sediul central al Commerzbank am ajuns in maxim 15 min si am tras astfel concluzia ca nu-i prea departe de hotel. Aici am fost intampinati de Annette, cea care avea sa ne fie ghid, mentor, prietena, confidenta si intr-un fel o a doua noastra mama in urmatoarele saptamani.

O sa fac o paranteza ca sa spun cateva cuvinte despre Commerzbank Tower. Este un zgarie-nor situat in centrul Frankfurt-ului in distrinctul numit si Bankenviertel. In acest cartier bancar sunt multi alti zgarie nori din care reprezentative pentru oras sunt Eurotower-cladirea Bancii Centrale Europene, Maintower, Silvertower, Japan Center si turnurile gemene ale Deutsche Bank poreclite Debit si Credit. A fost terminat in 1997 si are o inaltime de 285,5m, cuprinzand 56 de etaje. Impreuna cu antena din varf are o inaltime totala de 300,1m si a fost pana in 2005 cea mai inalta cladire din Europa. A fost proiectat de arhitectul britanic Sir Norman Foster si este un exemplu de arhitectura sustenabila. Are forma unui triunghi, din otel si sticla, cu birouri pe 2 laturi si un spatiu gol pe cea de a 3-a latura, spatiu care permite iluminatul natural si lasa aerul sa circule in cladire intr-un fel inovator, racind-o vara si incalzind-o iarna, ceea ce face ca costurile de intretinere sa fie mult diminuate. Pe cea de a 3-a latura sunt plasate renumitele gradini suspendate, pline de verdeata, unde personalul se poate recreea la o cafea admirand privelistea absolut fantastica a orasului. In cladire totul, inclusiv gunoiul menajer, se recicleaza si fumatul este strict interzis. Nefericitii fumatori  (Annette fiind si ea una) sunt nevoiti sa iasa la o tigara in fata cladirii si nu-i deloc vesel sa cobori de exmplu de la etajul 56 sa iesi repede afara, mai ales cand sunt -15 grade ca apoi sa te stradui sa urci la fel de repede fiindca ai lipsit cam mult de la birou. Exista 2 restaurante care deservesc cladirea, unul public, la parter, pe stil autoservire, unde totusi angajatii au tarife reduse in baza cartelei de acces si inca unul, mai mare si mi s-a parut mie mult mai bine aprovizionat, la etajul unu, strict pentru angajati. Imensul lobby, de la intrare, gazduieste din cand in cand expozitii de arta, exista si o parcare subterana dar unde totusi locurile sunt limitate si din cate am inteles de la Annette angajatii sunt puternic descurajati sa vina la serviciu cu masina personala, o alternativa mult mai buna fiind bicicleta, existand nenumarate locuri amenajate pentru “parcatul” acestora, sau transportul public.

Cursurile noastre s-au desfasurat la etajul 27, etaj unde se afla si o splendida gradina de iarna suspendata. Aici am gasit un automat de cafea dotat cu tot ce-i trebuia si cateva bancute numai bune ca sa-ti petreci aici cateva minute (o amica a crezut ca fac misto de ea cand m-a sunat intr-o zi, din Romania sa ma intrebe ce fac, iar eu i-am zis ca sunt la curs dar ca pentru moment beau un ceai in gradina!). In prima zi, intrand in sala de curs, fiecare cei 40 de cursanti ne-am gasit numele pe banci si bineinteles ca eu m-am nimerit in prima banca (povestea vietii mele!), avandu-i drept colegi de banca pe 2 indivizi, unul din Yemen si celalalt din Bangladesh, ambii trecuti bine de 40 de ani, ambii sub 1.60, ambii musulmani vorbitori de o engleza execrabila (ce noroc chior pe capul meu!!!).

Ceilalti cursanti erau dintr-o varietate impresionanta de tari ca: Rusia, Taiwan, China, Indonezia, Tailanda, Egipt, Croatia, Angola, Nigeria, Tajikistan, Uzbekistan, Iran, Bielarus, Serbia, Portugalia si amica mea din Coasta de Fildes. Cursurile se desfasurau intre orele 9 am si 18 p.m. si in felul asta au reusit sa ne manance tot timpul, neramanand prea mult pentru distractie sau altceva. Pentru unul din cele 2 week-end-uri Annette ne-a facut ea programul si a fost organizata o excursie intr-un orasel medieval pe langa Frankfurt , iar pentru celalalt s-a sugerat sa se mearga in grup la Paris. Initial nu am inteles entuziastmul masiv al doritorilor, dupa care mi-am dat seama ca pentru ei viza de Germania obtinuta cu ocazia cursului insemna ca pot vizita si alte orase ale spatiului Schengen, cel mai interesant fiind bineinteles Parisul. Eu nu am mers cu ei la Paris pentru simplul motiv ca la inceputul week-end-ul respectiv, C. mi-a facut o surpriza de proportii si s-a infiintat pe neanuntate la usa mea. Fiindca grupul nostru a fost atat de eterogen, inevitabil s-au format mici bisericute, pe de o parte musulmanii, pe de alta cei din fostele state sovietice sau spatiul ex-iugoslav sau asiaticii pe de alta si africanii separat. M-am trezit cam copilul ploii, iar partener de plimbari ex-curiculare l-am avut doar pe Pedro din Portugalia care m-a cam capiat cu meciurile pe care voia sa le vada prin cate o carciuma si pe Luna, din Angola, mare amatoare de shopping, datorita careia am spart si eu bugetul familiei pe cateva luni bune.

Nu o sa zic nimic despre cursuri in sine, ele fiind foarte specifice, o sa zic doar ca am avut ocazia, in cele 3 saptamani petrecute in Frankfurt, sa cunosc putin, pe de o parte, din spiritul profund organizat, strict si sever protestant al locuitorilor sai nativi, dar pe de alta si caracterul sau atat de policultural, aici locuind si muncind o larga patura de imigranti din nenumarate tari. De la turcii proprietari de kebab, la pakistanezii soferi de taxi, la librarii cehi, polonezi sau croati, la femeile musulmane care se pare ca unica lor grija este sa faca copii si sa-i creasca, la africanii pe care-i gasesti peste tot incercand sa-ti vanda toate nimicurile posibile, la zecile de muncitori din constructii din tot atatea tari si inclusiv la personalul din banci, care, intr-o proportie mare sunt imigranti la a 2-a sau a 3-a generatie.

Frankfurt-ul nu este un oras turistic. Locurile considerate atractii sunt cateva si cu un pic de organizare le poti vedea intr-un week-end. Frankfurt-ul straluceste prin faptul ca da ora exacta in domeniul bancar din Europa. Si prin faptul ca Bursa de aici e cam a treia din Europa, dupa cea de la Londra si cea din Paris. Asa ca majoritatea celor care calatoresc aici o fac in interes de afaceri. Si cred ca nu exagerez cand spun ca este cel mai policultural oras al Germaniei si simplul fapt ca pe strazile lui se vorbesc o sumedenie de limbi il face un bel de turn Babel modern, unic in felul lui.

Frankfurt vazut de la etajul 56

Gradina de la etajul 27

Zgarie norii din Bankenviertel

Commerzbank Tower

Debit si Credit-turnurile gemene ale Deutsche Bank

Trastevere sau Roma medievala

Trastevere este un mic cartier al Romei, situat in sud-vestul orasului, pe acelasi mal al Tibrului ca si Vaticanul si care nu a fost urbanizat pana la sfarsitul erei republicane. Cartierul a fost locuit de plebea orasului iar dupa caderea Imperiului zona a fost depopulata pana in sec.11 cand au inceput sa se construiasca complexe religioase. Fiind unul din cele mai vechi cartiere ale Romei, strazile de aici sunt mici si foarte inguste si pavate cu piatra cubica veche de secole. Fatadele cladirilor sunt pe alocuri scorojite, dar isi pastreaza farmecul de odinioara. Peste tot , intre doua cladiri, sunt intinse sarme de rufe iar rufele stau intinse la uscat, fara sa pese nimanui de mirarea turistilor care se trezesc aici intrebandu-se oare unde au nimerit, daca au ajuns in Napoli sau daca inca mai sunt in Roma. Si mai ales stradutele formeaza un adevarat labirint si chiar cu o harta buna in mana te pierzi cat ai clipi. Dar daca nu te pierzi, nu ai nici o sansa sa descoperi cartierul asta profund autentic si mai ales original al Romei. Cladirile sunt vopsite in culori vii si pe fatade creste iedera sau alte plante agatatoare, iar la parterul cladirilor sunt o sumedenie de restaurante, cafenele, mici magazine sau ateliere pentru te miri ce. Iar daca te pierzi nu-i nici o problema, gasesti imediat un localnic care te vede uitandu-te intrebator in jur si care te ajuta sa iesi la liman, ba chiar se ofera sa te conduca el acolo unde doresti si caruia pe drum nu-i tace gura nici o secunda, indiferent daca tu pricepi sau nu o iota din ce-ti spune.

Noi am ajuns in Trastevere intr-o dupa amiaza tarziu, dupa ce vizitasem Vaticanul. Cu autobuzul, fiindca pana aici nu exista nici o statie de metrou. Si am fost atat de incantati de atmosfera boema si de stradutele atat de pitoresti incat am “navigat” fara harta pe ele, pana am simtit ca nu ne mai tin picioarele. Trastevere are multe atractii, din cele mai cunoscute si vizitate amintesc doar cateva:

-          Vila Chigi (indicatoarele o indica drept Villa della Farnesina) despre care ghidul meu zicea ca are o loggie conceputa si pictata de Rafael si multi pereti pictati de acelasi pictor. Dar nu am mers sa o vedem, a ramas pe loc de cinste pentru o ulterioara vizita la Roma.

-          Basilica Santa Cecilia in Trastevere, o capodopera gotica cu statuia sfintei care dateaza din 1600- nici pe ea nu am vazut-o fiindca pur si simplu atata ne-am invartit pe stradute incat nu am   gasit-o.

-          Basilica Santa Maria in Trastevere despre care se zice ca e posibil cel mai vechi edificiu crestin din Roma, fondata in sec. 3 d.H. Are si acum o fatada impunatoare, un tavan impresionant pictat de Domenichino si mozaicuri foarte bine conservate, care evoca scene din viata sfintei Fecioare, cu niste culori fantastice. Am vizitat-o in fuga, avand doar 10 minute la dispozitie pana la inchidere.

-          Muzeul National Trastevere, unde mie mi-a placut foarte mult gradina interioara, flancata cu pereti de sticla si unde am stat neinvitati la un concert de coarde, fiindca odata intrati in muzeu  nimeni nu ne-am mai intrebat de sanatate si auzind muzica foarte frumoasa care se auzea   dintr-o camera de la parter am intrat si noi sa vedem ce se intampla acolo. Iar o domisoara ne-a facut un semn prietenos sa luam loc pe scaune si cum era sa nu o ascultam. Numai ca datorita concertului, abia am mai avut timp sa vizitam muzeul, fiindca era aproape de ora de inchidere. Specificul muzeului astuia este viata acestui uimitor cartier, aici am vazut sali care reproduceau scene din viata oamenilor care au locuit in cartier, din diverse epoci si cu diverse ocupatii, dar si o uimitoare expozitie de picturi pe sticla, cu peisaje din cartier si cu diferite personaje.

Piata din fata basilicii Santa Maria in Trastevere este un fel de punct zero al cartierului, aici se afla o minunata fantana pe treptele carei sunt diversi artisti ambulanti iar in squar sunt ori tarabe ale artizanilor ori mici restaurante sau cafenele. Aici am stat si noi sa bem un pahar de suc de portocale care mi-a provocat o surpriza rasunatoare (la propriu- C. mi-a zis apoi ca am scos niste sunete asemanatoare cu cele ale personajului lui Meg Ryan din “When Harry met Sally”) fiindca inauntru paharului era si inghetata , iar combinatia de suc de portocale cu inghetata de piersici mi-a placut la nebunie.

Normal ca intunericul ne-a prins bantuind inca pe stradutele inguste din Trastevere si doar faptul ca stiam ca suntem departe de hotel si ca o sa facem o groaza pana acolo, m-a convins intr-un final sa pornim incet incet catre casa.