Barcelona- Partea VII- Barri Gothic si epilog

Barri Gothic si catedrala La Seu

A nu se uita ca Barcelona este un oras catolic. Si ca orice mare oras catolic, are o mare catedrala gotica. Este adevarat ca,atunci cand am vizitat-o, nu vazusem inca impunatoarele catedrale din Portugalia: de la Alcobaca si cea de la Bathalda, asa ca impresia care mi-a lasat-o La Seu a fost de imensitate, grandoare dar si austeritate.

Marea catedrala La Seu este situata in inima cartierului Barri Gothic si sincer, nu a fost chiar asa usor de gasit. Chiar daca este imensa si se vede de la mare distanta, ne-am plimbat o vreme pe stradutele inguste din Barri Gothic, cu harta in mana, pana sa o gasim.

Am fost insa dezamagita fiindca am gasit-o in schele fara sa putem vedea nimic din exterior.

Dezamagita am fost si de multitudinea cersetorilor (din care nu lipseau tiganii romani) de pe treptele de la intrare, dar mai ales de agresivitatea lor (practic trageau de tine ca sa le dai bani).

Catedrala a inceput sa fie construita in sec. 13 dar a fost finalizata abia la inceputul sec. 20 si este dedicata Sfintei Eulalia, al carei sarcofag se afla in cripta. Sfanta Eulalia a fost o tanara fata care la 13 ani a fost torturata pana la moarte de catre romani pentru credinta sa. Turnurile laterale au o inaltime de peste 50 m iar cel central de peste 70m. Interiorul are un naos si 28 capele laterale.

Lipita de catedrala este o manastire din sec. 14, care are o mare si luminoasa curte interioara unde se afla in permanenta…13 gaste, locatarele de onoare (13, exact varsta sfintei Eulalia). Gastele sunt foarte prietenoase, sunt preferatele turistilor si ale copiilor mai ales. Nu am putut urca in turnuri si nici nu am putut vizita acoperisul si corul (aflate in renovare).

Pe post de epilog

Ce a mai ramas de spus?!  Decat ca oboseala noastra fizica a ajuns la paroxism in ziua in care ne-am dus pe Camp Nou la concertul celor de la U2. Dar a meritat si cum sa nu merite?!…

Sau ca a doua zi am parasit Barcelona cu multe regrete ca nu am apucat sa vad decat o parte din tot ce are de oferit orasul asta dar si promisiunea ferma ca voi reveni pentru o alta aventura.

De ce aventura? Pentru ca Barcelona m-a provocat sa visez, sa ma trezesc si sa visez din nou, cu ochii deschisi de data asta. Si m-a provocat sa-mi deschid mintea si imaginatia, si sa-mi descopar curajul de a privi lumea altfel. Mi-a aratat ca sfarsitul a ceva nu-i decat inceputul a altceva ce poate fi mult mai uimitor decat am indraznit sa sper vreodata.  Si dupa ani in care am trait intr-un fel de contemplare a uzualului si formalismului, Barcelona mi-a deschis sufletul si simturile catre o alta dimensiune si cumva mi-a aratat ca limitele nu exista decat puse de mine si in mine.

Si cand am plecat, am facut-o cu zambetul pe buze, cu sufletul eliberat si spunandu-mi : “Creo que estoy listo para otra aventura”

Barcelona- Partea VI-a- Casa Batllo

Casa Batllo

Este situata pe bulevardul Passeig de Gracia la numarul 43. Si nu aveti cum sa o ratati fiindca coada de la intrare este vizibila de la zeci de metri. Este locuita si se viziteaza, accesul fiind permis cu aparate foto.

M-am intrebat de foarte multe ori cum o fi sa locuiesti intr-o asemenea casa-muzeu, vizitata zilnic de hoarde de turisti…Trebuie sa fie foarte obositor si chiar frustrant poate, adica eu una clar nu as putea ever depasi senzatia ca locuiesc intr-un palat-muzeu. Imi este greu sa o si descriu, fiindca este foarte departe de ceea ce conventional se poate numi o “casa” si nici cuvintele si nici imaginatia nu prea ma ajuta.

Efectiv aici Gaudi si-a deschis larg imaginatia si a transformat o cladire normala si intunecoasa intr-un palat din povesti.  I se mai spune si ‘casa oaselor' fiindca fatada (mai ales parterul si etajul 1) par a sugera scheletul unui urias peste.

Ceea ce sare in evidenta inca de la intrare este ca in aceasta casa nu exista linii drepte, sau colturi. Totul este realizat avandu-se grija sa se evite orice linie dreapta sau orice unghi ascutit. Fatada este toata o unduire de piatra si ceramica colorata in tonuri de la portocaliu aprins pana la albastru marin, iar balcoanele au forma de masti venetiene. Daca te uiti cu atentie, nici o bucatica de faianta nu e pusa intamplator, se zice ca Gaudi insusi a indicat de pe trotuar pozitia fiecarei bucatele de ceramic de pe fatada. Casa este o alegorie a luptei Sfantului Gheorghe (patronul orasului) cu balaurul urias. Turnul din partea dreapta si care se vede si din strada sugereaza lancea Sfantului infipta in spinarea balaurului.

Se vizitează etajul 1 , terasa din spate, casa scării, podul şi acoperişul.  De la parter se poate inchiria audioghidul, pe care-l primesti setat pe limba aleasa. Salonul de la etajul 1 este încăperea ale cărei geamuri dau spre Passeig de Gracia.

Deşi mobilele originale nu mai există în casă, s-au păstrat unele elemente originale ale cladirii printre care şemineul, tavanele cu desen spiralat, vitraliile si elementele de fier forjat. Gaudi a venit insa cu elemente noi. A transformat ferestrele salonului şi uşile interioare si le-a pus la toate nişte fante (arată ca nişte branhii de peşte) care se pot închide sau deschide, pentru a regla volumul de aer care pătrunde în casă. Ferestre sunt gândite pentru a se deschide prin culisare, acţionate de un sistem de scripeţi. Pentru că ochiurile de geam sunt dispuse în unghi unul faţă de celălalt, impresia este cea a unei uriaşe ferestre curbate. De un mare efect sunt vitraliile din partea de sus a ferestrelor. Scara interioara sugereaza tot scheletul aceluiasi peste urias.

Una din cele mai importante modificari pe care a adus-o Gaudi a fost să reorganizeze fundamental spaţiul si lumina. Curtea interioara a fost largita si acoperita cu un luminator şi în ea a fost instalat un ascensor şi a fost construita casa scărilor. Insa cea mai de efect inovatie a lui Gaudi a fost regandirea modului de iluminare. Pentru un mai mare aport de lumină arhitectul a folosit o stratagema geniala: plăcile de faianţă cu care sunt placaţi pereţii curţii interioare pornesc de la alb la nivelul parterului, continua cu diverse nuante de bleo la nivelul etajelor si sfarsesc cu albastru marin la ultimul etaj. În felul acesta, lumina pare distribuită în mod egal pe toate etajele. Urcand pe scara ai senzaţia ca de fapt de adancesti într-o mare albastră şi limpede…

Terasa din spatele casei  a fost si ea decorata cu resturi de ceramică colorata. Pe terasă se ajunge trecând prin sufragerie, un alt spaţiu regandit radical, cu ferestre şi uşi la fel de neconvenţionale ca în salon, dar mai puţin ornate.

Insa cel mai impresionant este acoperişului. Ca sa ajungi aici urci pe o scara alba cu o forma inedita. Coşurile placate cu ceramică se regasesc aproape in toate vederile despre Barcelona. Decorul acoperişului este si el din poveste si sugereaza spinarea cu spini a balaurului. Ai impresia că trebuie să te mişti încet, ca nu cumva sa trezeşti balaurul adormit a cărui spinare mărgineşte latura dinspre stradă a acoperişului.

Si tot tiptil, dupa ce ai terminat de vizitat, cobori de pe acoperis ca sa revii in lumea reala…

Tot pe Passeig de Gracia, la numarul 92, se afla o alta creatia a lui Gaudi, La Pedrera sau “Casa Mila”.

Din pacate trebuie sa-I multumesc C.nei ca am ratat-o, fiindca cumparaturile bata-le vina, au fost mai importante si nu ne-am sincronizat cu orarul de vizitare. Pot sa spun ca, pe dinafara, fatada pare sculptata intr-o imensa stanca. Balcoanele, toate diferite, sunt din fier forjat, in contrast evident cu culoarea pietrei.

Din pacate, interiorul a ramas de vazut intr-o alta vizita...intr-o alta calatorie...altadata!

Barcelona-Partea V-a- Park Guell

In primul rand trebuie spus ca drumul pana la Park Guell nu-i tocmai usor. Statia de metrou cea mai apropiata este la aprox 10-15 minute de mers pe jos. Iar drumul urca in panta,pe coasta dealului fiindca parcul este situate in varful lui. Dar bineinteles ca merita mai mult decat cu varf si indesat.

Parcul Güell este si el una dintre operele neterminate ale lui Gaudí care a intrat in anul 1984 in patrimonial UNESCO. Gaudí a lucrat aici intre 1900 si 1914 si, din anul 1906 pana la moartea sa, a locuit chiar aici. Parcul, care s-a vrut unul dintre cele mai ambitioase planuri urbanistice din Barcelona sfarsitului de secol XIX, a fost ideea lui Eusebi Güell, un bogatas al acelor vremuri, care a vrut sa construiasca o zona urbana inspirata de conceptul englezesc de gradina-oras. De aceea locul poarta denumirea de Park si nu de parc, asa cum este in catalana.Evident, Güell l-a angajat pe Gaudí sa se ocupe de proiect.

Mai trebuie sa spun ca in Park-ul Güell, vegetatia mediteraneeana este la propriu la ea acasa si se impleteste armonios cu structurile arhitectonice supra-realiste si fantastice, iar rezultatul este uimitor.
Poarta principala reprezinta un zid de caramida decorat cu mozaic si imbracat in fier si este flancata de doua pavilioane care reproduc povestea lui Hansel si Gretel. Se zice ca povestea lui Hansel si Gretel a fost subiectul unei opere prezentate la Liceu - Grand Teatre del Liceu, la sfarsitului anului 1900, perioada in care Gaudí a inceput sa proiecteze parcul si de aici sursa de inspiratie.

Imi amintesc ca mi-am promis ca, atunci cand voi avea copii, sa-i aduc aici ca sa ne bucuram impreuna de atmosfera de poveste a locului.
Casa mai mica din stanga, cu o cruce dubla pe acoperis este casuta lui Hansel si Gretel si acum gazduieste un magazin de carti si unul de suveniruri la parter.
Casa mai mare, parca creeata din turta dulce, din partea dreapta, cu acoperisul in forma de ciuperca, este casa vrajitoarei si a fost proiectata initial pentru a fi casa paznicului parcului. Acum gazduieste zona de muzeu a parcului, precum si centrul de informare turistica.
Dupa intrare, in partea dreapta se afla o grota sustinuta de o coloana centrala care se largeste mult spre partea superioara.
Scarile principale cuprind o mica cascada si faimoasa salamandra, interpretata de unii ca si ca dragon, frumos colorata cu bucati sparte de ceramica. Salamandra (sau dragonul) este o atractie in sine, eu una m-am chinut sa fac o poza in care sa nu apara zeci de turisti, dar practic a fost imposibil.
Se urca apoi  pe scarile care duc la o sala ciudata, cunoscuta sub numele de Sala celor 100 de Coloane. Asistentul lui Gaudí, Josep Maria Jujol, a avut mana libera sa decoreze acesta sala si rezultatul este minunat: un tavan ondulat de mozaic cu diferite incrustatii in forma de spirale.
De la sala, 2 drumuri laterale duc catre marea piata circulara de deasupra, care ofera o frumoasa vedere panoramica asupra orasului.
Aceasta piata este inconjurata de o banca serpuitoare ornata cu bucati sparte de ceramica colorata. Bancile sunt o adevarata simfonie de culori: verde, albastru si galben care sunt folosite in diverse combinatii si care dau nastere la tot felul de forme: luna, stele si flori. Culoarea se estompeaza de la stanga la dreapta, ajungand aproape de alb, simbolul puritatii.Ce este si mai uimitor este ca totusi, partea alba, nu este un simplu alb ci un compendiu de pana la 21 de diferite tonuri de alb.

Aici, pe marea terasa circulara, noi ne-am oprit si am savurat un ceai si un suc, cu ochii pironiti pe panorama orasului. Si imi amintesc ca obosita de atata splendoare si de puternicul soare de august mediteraneean, nici nu am mai vizitat nimic in ziua aceea. De parca ajunsesem la o stare de satietate si tot ce era de vazut fusese vazut.

Dar nu era nici pe departe asa…

Barcelona- Partea a IV-a- orasul lui Gaudi- Sagrada Familia

Lasand la o parte cele peste 55 de muzee ale orasului, ineditul si forfota strazilor, Barcelona ramane in primul si in primul rand orasul celebrului architect Antonio Gaudi.

Gaudi, excentricul si enigmaticul architect care a schimbat fata orasului, a fost si un mare observator al naturii, toate creatiile reprezentand intr-un mod original simbioza om-natura.

Fara a avea nici cea mai mica pretentie de a cuprinde in descriere maretia din operele lui, incerc sa descriu pe scurt cele mai faimoase si vizitate obiective:

Sagrada Familia (Templul Sfintei Familii) - simbolul orasului, cred ca este cea mai importanta constructie a Barcelonei. A fost inceputa in 1882 si nu este terminata nici macar pe jumatate si daca ritmul lucrarilor se pastreaza probabil ca nu va fi terminata nici in urmatorii 100 de ani. Un fapt notabil, este finantata exclusiv din incasarile rezultate din vanzarea biletele de intrare. Sunt unele voci care sustin ca Sagrada nici nu ar trebui terminata, ci lasata asa, ca un imens monument inchinat arhitectului sau, mort in 1926.

Pana astazi au fost construite 8 turnuri de peste 100 m inaltime si ar trebui sa se mai inalte inca 10, totalul lor reprezentandu-I pe cei 12 Apostoli, pe cei 4 Evanghelisti, pe Maica Domnului si domul central, cel mai inalt, pe Isus. Domul central este preconizat a avea o inaltime de 170 m, cu cativa metrii mai scund decat dealul Montjuic, fiindca Gaudi nu a vrut cu nici un prêt ca creatia lui, sau a oamenilor sa depaseasca creatia Domnului.

Fatada dinspre N-E a fost terminata in timpul vietii lui Gaudi si reprezinta momentul Nasterii, si la acel moment a fost considerata “ciudata” pentru o biserica catolica.

Fatada dinspre N-V,numita a Pasiunii sau Patimii este total diferita si a fost terminata dupa cel de-al 2 razboi mondial. Statuile au fost adaugate ulterior si au fost multe voci care le-au criticat pe motiv ca denatureaza imaginea de ansamblu pe care a avut-o Gaudi.

A 3-a fatada, cea a Slavei, este cea la care se lucreaza cel mai mult astazi, nu am putut-o vedea ascunsa fiind de schele.

Interiorul este un mare santier si deci nu prea ai ce sa vezi, dar se poate urca in turnuri pe scari sau cu lift-ul. Nu recomand urcatul pe scari fiindca turnurile sunt foarte inguste, scarile in spirala, si iti trebuie conditie fizica si mai ales sa nu suferi de claustrofobie sau vertij. Turnurile sunt in forma de fus, cu diverse elemente decorative interesante, si au o serie de orificii dispuse pe toate lungimea lor, permitand aerului sa circule in voie in interiorul lor. Panorama care se deschide de sus este minunata si urcatul merita tot efortul. Cuvintele imi sunt prea sarace pentru a descrie bogatia de amanunte de aici si chiar si pozele sau filmele tot nu reusesc sa surprinda deplinatatea celor vazute.  Cred cu tarie ca degeaba citesti, vezi poze sau filme sau asculti povesti despre locul acesta, trebuie sa mergi acolo, sa mirosi aerul si sa-ti bata vantul in plete acolo sus, sa auzi vantul cum se arcuieste in turle si sa simti sub degete bucatelele colorate de ceramica care decoreaza balustradele. Se simte peste tot prezenta lui Gaudi, mai ales in decorul “Cornului Abundentei” dar si in crucile inflorate si in statuile Sfintilor si a Cristul ciudat. Se poate spune ca artistul la propriu a ramas aici, fiindca intr-o cripta adanca din maruntaiele Sagradei, se afla mormantul artistului, acoperit cu piatra si sticla. 

Recomand alocarea a cel putin jumatate de zi pentru vizitarea Sagradei si neaparat cu ghid, sau cel putin cu audio ghid. Un vizitator neavizat, in afara de imensitatea constructiei, va ramane cu amintirea pregnanta de santier in lucru si va rata exact ceea ce este cel mai impresionant: simbolistica Sagradei.

O parte din planurile si schitele marelui Templu se afla expuse in Muzeul Sagradei.  Sunt doar o parte din ele, deoarece Gaudi se pare ca improviza in permanenta si modifica mereu proiectele si schitele in timp ce lucrarile avansau. Multe din machete si schite au fost distruse in timpul Razboiului civil din 1936 care a  devastat orasul. Dar Muzeul adaposteste si multe fotografii din timpul lucrarilor si multe detalii de arhitectura dar mai ales ornamente. Nu ma pricep, dar banuiesc ca pentru un architect acest muzeu este ca o adevarata scoala si poate o fantastica sursa de inspiratie.

In final, ca o concluzie, chiar daca proiectul Sagradei s-a vrut a fi proiectul vietii lui Gaudi, el a ramas proiectul nostru si al generatiilor viitoare, unul din cele mai edificatoare exemple din lume ale artei inchinate credintei.

Barcelona- Partea III- orasul muzeelor

Barcelona are peste 55 de muzee. Daca esti un simplu calator si nu un citadin care tine sa-si cunoasca bine orasul, atunci este imposibil sa vizitezi in cursul unei singure calatorii toate muzeele orasului. Am incercat sa fac o selectie a celor mai reprezentative si interesante (pentru mine) muzee si sincer, mi-a fost destul de greu. Asa ca, in continuare, o sa descriu pe scurt ceea ce am vizitat, fara a avea nici cea mai mica pretentie ca am reusit sa vad ceea ce era mai important sau edificator pentru spritul acestui oras minunat.

In afara MNAC, descris in postul precendent, am mai vazut:

      Pentru o completa oglinda a istoriei orasului si a provinciei, recomand cu tarie vizitarea Muzeului National de Istorie al Cataluniei. Cu o prezentare exceptionala, cu ghid interactiv si cu o imensa sala- harta geografica-istorica in relief interactiva, muzeul nu e numai interesant pentru adulti ci si pentru copii de asemeni.  Nu vi se va permite accesul cu bagaje sau camere foto/video pe care veti fi solicitati sa le lasati la garderoba contra cost. Timp estimativ de vizitare 2-3 ore.

    Palatul regal si gradinile. Initial a fost palatul contilor de Barcelona, mai apoi al regelui de Aragon. Se zice ca in acest palat a fost primit Columb de catre regina Isabella, dupa prima sa vizita in "lumea noua".

Cea mai interesanta este sala "Saló del Tinellin" o sala imensa , foarte frumos decorata,in care se organizau banchete. Palatul gazduieste si o expozitie de ceramica si un muzeu al textilelor si al confectiilor. Le-am vazut pe ambele fiindca mi s-au parut foarte interesante. Mai ales Muzeul Textilelor care expunea o istorie a textilelor cu inceputuri in epoca medievala si care avea si un atelier pentru reconditionarea tesaturilor.

Gradinile palatului sunt superbe, luxuriante, cu multe iazuri unde inoata rate si gaste si cu arbori seculari. Perfecte de vizitat intr-o dupa-amiaza calduroasa de vara. Nu este permisa fotografierea/filmarea in palat. Timp estimativ de vizitare(cu tot cu gradini):2-3 ore

3.       Muzeul Picasso. Se afla in centrul cartierului vechi Ribera si este de fapt un complex care cuprinde mai multe cladiri. Muzeul combina un palat mudéjar din secolul al XVI-lea, restaurat - Palacio de Buenvista - cu o serie de cladiri moderne.
Lasand la o parte exotismul cladirilor, pe mine una muzeul m-a dezamagit. In primul rand l-am gasit foarte greu, chiar si cu harta in mana, fiindca este prost semnalizat. In al 2-lea rand ma asteptam sa gasesc mai multe picturi ale lui Picasso, dar muzeul, chiar daca gazduieste si aprox. 200 picturi ale maestrului, expune in principal obiecte care au apartinut artistului si familiei acestuia, precum si o colectie de obiecte de arta donate de mostenitorii acestuia. Este interzisa fotografierea/filmarea. Timp estimativ de vizitare: 2-3 ore
Muzeul sexului este un “must see” pentru adulti, obligatoriu de petrecut macar jumatate de ora acolo. Nu este la fel de mare si vast ca cel din Amsterdam, dar nici nu are vulgaritatea acestuia din urma. Este situat pe Rambla, e mic si cochet, atmosfera e foarte intima, inauntru se asculta o muzica placuta, in surdina, se ard tot felul de arome foarte placute. Exponatele sunt mai degraba artistice decat explicite, extrem de interesante, plecand de la stampe si desene japoneze si indiene pana la tot felul de instrumente si jucarii sexuale din care unele au o vechime de sute de ani. Muzeul are si o mica gradina interioara, cu lumina naturala filtrata, am stat acolo pe un fotoliu ascultand muzica pentru cateva minute si mi-a indus o stare de bine si liniste profunde.  Nu exista restrictii de bagaje si se pot face poze. Timp estimativ de vizitare: 1 ora

 Manastirea Pedralbes expune artefacte religioase, dar si picturi si sculpturi deosebite. Este situata in partea de nord a orasului, mai putin batuta de turisti.Cartierul residential Pedralbes este linistit, cu stradute in panta si cu frumoase case in stil mediteraneean, cu gradini de portocali. Aici este multa liniste, aer curat si o senzatie generala de pace si armonie. Manastirea a fost construita in sec. 14, in stil gotic si are o luminoasa curte interioara sub arcadele carora noi am gasit cativa pictori adanciti cu totul in schitele lor. Se viziteaza si cramele si unele chilii.

Palatul muzicii catalane, sau Palau de la Musica Catalana. Palatul Muzicii Catalana a fost inaugurat in 1908. Proiectul a fost finantat in principal de o societate culturala dar contributii importante au avut si unii din bogatii industriasi catalani dar si membrii ai burgheziei. Palatul i-a adus arhitectului Domenech y Montaner care l-a conceput si un premiu din partea municipalitatii.
In 1997, Palau de la Musica Catalana a fost declarat parte a patrimoniului universal UNESCO. Astazi mai bine de jumatate de milion de oameni asista anual in Palatul de Muzica Catalana la spectacole muzicale de diverse genuri muzicale, de la muzica simfonica, la muzica de jazz sau muzica de camera. Vizitarea se face in grupuri organizate de cateva zeci de persoane, iar in pretul biletului intra turul, ghidul in limba aleasa, un mic concert simfonic, precum si un film de circa 15 minute despre istoria palatului. Timp estimativ de vizitare: 2 ore

     Muzeul clubului FC Barcelona este vizitat in fiecare an de peste un milion de turisti. A fost infiintat in anul 1984 si de atunci s-a tot marit ajungand cel mai important muzeu al unui club de fotbal, fiind un punct de referinta pentru alte muzee de acest gen. Nu sunt fun fotbal dar mi-am zis ca daca tot ajung pe Camp Nou, ar fi pacat sa ratez muzeul.
Vizitarea muzeului FC Barcelona include o prezentare a istoriei impresionante a clubului prin colectii de fotografii, trofee si documente ce ilustreaza anii de glorie ai clubului. Am fost foarte mandra sa gasesc aici expusa in galleria marilor fotbalisti fotografia lui Gica Hagi. Timp estimativ de vizitare: 2 ore
 

Evident ca pana la 55 mi-au mai ramas destule muzee de vizitat, printre care: Muzeul ciocolatei, Muzeul Militar, Muzeul Maritim si multe altele. Pentru vizitele urmatoare...

Barcelona- Partea II

In prima noastra zi in Barcelona am luat metroul de langa hotelul situat langa Sants si ne-am oprit in Placa de Catalunya, care e un fel de punct zero al orasului. Toate drumurile duc acolo, mai devreme sau mai tarziu. Piata ocupa o suprafata de 50.000 mp si este un loc plin de statui, monumente, fantini arteziene si mai ales plin de porumbei care ii dau un farmec aparte. De aici incepe Ciudat Vella (centrul vechi). Tot de aici incepe marele boulevard La Rambla. Aveam sa-l strabatem de mai multe ori in zilele urmatoare, dar prima traversare a fost si cea mai uluitoare.

Puhoi de oameni, artisti de toate felurile care-si expuneau lucrarile direct pe asfalt, multe restaurante si terase, “statui”umane care mai de care mai traznite si colorate.

La un moment dat C.na m-a luat de mana si m-a tras pe una din stadutele laterale, care alcatuiesc cartierul vechi Ribera si dupa cateva intoarceri am nimerit intr-un squar care contrasta flagrant cu forfota si zarva de pe Rambla. In mijlocul squar-ului se inalta mareata basilica gotica din sec. 14- Santa Maria del Mar, locul unde multi catalani isi unesc destinele.

Biserica este impresionanta si prin dimensiuni si proportii dar si prin bogatia altarelor din interior.

Iesind iar pe Rambla, ne-a lovit din nou zgomotul strazii. Ne-am oprit sa admiram(pe dinafara) frumoasa cladire Gran Teatre del Liceu sau Liceu, adica cladirea operei(care spre deosebire de suratele ei europene este administrata de o societate privata si nu de catre stat)

Revenind pe Rambla, ne-a atras atentia reclama de la Muzeul Sexului si ne-am hotarat sa-l vizitam-dar despre asta intr-un alt post!

Dupa vizita, deja obosite, ne-am oprit la o terasa pe Rambla sa mancam si sa bem ceva. Si ce puteam sa mancam altceva decat tapas spaniole si sa bem decat o carafa de sangria. Tapas sunt diverse aperitive, sau gustari spaniole care pot fi ori reci (amestec de masline, branzeturi, legume, etc) sau calde (creveti , peste sau caracatita  sau alt fel de carne, cu garnitura sau simple, prajite sau pe gratar. Tapas mai sunt si antreurile oferite inainte de felul principal, din partea casei sau gratuite, depinde de locatie, dar tapas se pot consuma si ca principala masa. Salivez si acum cand imi amintesc de maslinele murate, cele mai bune pe care le-am mancat vreodata (reteta greceasca pentru asa ceva este o slaba imitatie a celor de aici). In tot cazul, luand pranzul pe Rambla, nu mancarea sau bautura sunt importante ci spectacolul si zgomotul strazii si senzatia ca si tu faci parte din acelasi spectacol.

La Rambla are o lungime totala de 2 km si se termina cu Placa del Portal de la Pau in mijlocul careia troneaza marele monument  Colon,construit in 1888 adica un monument inalt de 7 m in varful caruia se afla statuia care il infatiseaza pe Cristofor Columb, cu bratul intins inspre mare. Monumentul este gol pe interior si exista un ascensor care te urca pana in varf de unde se poate admira o panorama uimitoare asupra La Rambla sau asupra portului. Soclul este bogat ornamentat cu diverse statui din care mi-au placut bineinteles leii (simbol al puterii maritime a Spaniei).

Din Placa del Portal de la Pau incepe Port Vell adica portul vechi, astazi devenit un elegant port de yachturi si ambarcatiuni mici. De aici se pot pot face excursii pe mare cu catamaranul sau vaporasul. Noi am optat pentru vaporas, excursia pe mare a durat aprox. 1 ora si a facut turul portului, cu o scurta iesire in larg de unde am admirat imensele vase de croaziera.

Din Port Vell incepe un mare pod pietonal din lemn, numit Rambla del Mar care face legatura intre Rambla si Maremagnum (un mare mall cu magazine, cafenele, restaurante si cinematografe). Rambla del Mar e mai mult decat un simplu pod, este si un frumos loc de promenada, iar seara, de aici, se vede portul luminat feeric si luminile reflectate in apa. Chiar la capatul Rambla del Mar este un restaurant pe 2 nivele cu vedere la mare, destul de scump, dar unde se mananca o paella fantastica.  Ne-am oprit aici de mai multe ori in zilele urmatoare, fiindca si eu si C.na ne dam in vant dupa specialitati din fructe de mare dar si fiindca privelistea asupra portului este mirifica.

In spatele complexului Maremagnum se afla Aquarium, iar langa, pe un ponton, cladirea World Trade Center.

Interesant este funicularul care poate fi luat de aici in 2 directii, noi l-am luat inspre Montjuic.

Montjuic, este in sine o atractie turistica. Este un deal situat chiar la marginea partii vechi a orasului. Pe Montjuic sunt numeroase muzee, Piscina Olimpica, un parc imens, Gradina Botanica iar chiar in varful dealului este o veche fortareata din sec. 17 Castello de Montjuic, construita odinioara in evident scop de aparare a orasului.

Noi am urcat pana la castel pe jos, dar iti trebuie ceva conditie fizica pentru asta, deci nu recomand decat celor cu ceva antrenament. Varianta mai comoda este autobuzul. Dar drumul pana aici merita tot efortul sau face toti banii, fiindca odata intrat in castel de pe podul mobil, si urcat in curtea interioara, panorama care se deschide este deosebita. Unde mai pui ca si gradinile interioare ale castelului precum si iedera care-l acopera ii da un aer cu totul special. Castelul gazduieste Muzeul Militar, pe care noi nu l-am putut vizita fiindca era inchis.

Oricum, exact cum am mai spus, Montjuic in sine este o atractie fiindca aici, in afara Castelului, a gradinii botanice si a Piscinei olimpice mai sus mentionate, se mai pot vizita:

-Muzeul National De arta al Catalunyei

-Muzeul etnologic

-Muzeul olimpic

-Muzeul de arheologie sau Poble Espagnol

-Fundatia Juan Miro- muzeu de arta moderna

In mod clar nu ai cum sa vizitezi totul intr-o singura zi, noi, in zilele urmatoare, am reusit sa vedem prêt de 4-5 ore Poble Espagnol, iar eu singura prêt de 2 ore (C. a preferat sa astepte pe o banca, citind) MNAC.  Ne-am fi dorit sa facem o plimbare si la gradina botanica si sa vedem si muzeul de arta contemporana, dar efectiv nu a fost timp, asa ca…a ramas pe alta data.

Despre ele pe rand:

Muzeul national de arta al Catalunyei (Museu Nacional d'Art de Catalunya), cuprinde colectii de arta romanica, gotica, renascentista, baroca, moderna, dar si o expozitie permanenta de fotografii si o alta numismatica. Muzeul este situat pe Montjuic, in sediul vechiului Palat National si a fost complet restaurat in 1992. Aici sunt expuse opere ale unor mari pictori cum ar fi: El Greco, Rubens, Zurbaran, Velazquez si Cranach, cu accent pe operele artistilor catalani. Ca si la Muzeul de istorie, bagajele se lasa la garderoba iar fotografiatul/filmatul sunt interzise. Recomand vizitarea muzeului cu ghid, care are marele avantaj de a optimiza la maxim timpul petrecut in muzeu si selecta cantitatea imensa de informatii. Eu nu am facut-o si am regretat. Spre exemplu, am petrecut o groaza de timp in galeria cu picturile lui El Greco ( pictorul meu preferat) si am vizitat extrem de fugitiv (mai ales galeria de pictura murala romana) restul fiindca nu ma incadram in timp. Timp estimativ de vizitare: 3 ore

Chiar in fata MNAC este Fantana Magica , dar despre ea mai jos.

Ca sa vezi Fantana Magica poti sa urci pe Montjuic pana in fata MNAC sau sa mergi pana in Placa d’Espanya.  Placa d’Espanya  este un nod important al orasului. A fost construita tot in 1929 cu ocazia expozitiei Internationale, pe locul de trista amintire a unei piete unde in trecut se tineau executiile publice.  Astazi este un simbol al noii Barcelone, prin statuile sale dar mai ales prin fantanile sale, dispuse pe 2 randuri, de-a lungul bulevardului Ave. De la Reina Maria Cristina.  Ca sa ajungi la Marea Fantana, trebuie sa treci printre cele 2 mari turnuri venetiene, identice, inalte de 47 m fiecare.

Marea Fantana e intr-adevar magica, fiindca atunci cand apa in miscare se uneste cu luminile, culorile si muzica, ceea ce rezulta este magnific si de neuitat. Vara spectacolele tin aprox 30 min si incep la ora 21.30.

Recomand prezenta acolo cu cel putin jumatate de ora mai devreme, din cauza multumii impresionante de doritori de spectacol.

Poble Espanyol sau Satul Spaniol sau Muzeul Satului in echivalentul lui romanesc a fost construit in 1929 tot cu ocazia Expozitiei internationale.

Se intinde pe o suprafata de 42.000 mp si cuprinde 117 cladiri. Cladirile sunt copii fidele ale caselor traditionale din diverse zone ale Spaniei. Este mai mult decat un muzeu in aer liber deoarece este viu, aici se organizeaza spectacole si se tin diverse expozitii, aici se tin cursuri de arta, aici copiii vin pentru demonstratii live de mestesuguri traditionale iar parintii lor vin pur si simplu la plimbare.

Oraselul recreeaza nu numai cladirile ci si pietele, squarurile, fantanile si gradinile, aici se gasesc numeroase ateliere de arta, decoratiuni, manufacturi atat de obiecte traditionale cat si de bijuterii, dar si cafenele, restaurante si terase.

Intr-unul din ateliere mi s-a facut in 20 min o bratara din argint de purtat deasupra cotului iar in altul am putut admira sute de masti foarte frumos impodobite. Sincer, dupa plimbarea pe stradutele original recreate, cat si mai ales dupa raita prin atelierele de bijuterii, nu as mai fi plecat de acolo niciodata.