Russelsheim sau in vizita la OPEL

Tot Annette a fost cea care a avut ideea de a organiza, intr-o zi din cele multe petrecute la Frankfurt, o vizita la uzinele OPEL din Russelsheim.  Si cei de la OPEL ne-au primit, chiar daca, la sfarsit de 2008, erau in plina criza financiara, in plina restructurare si in negocieri pentru un imprumut masiv de la statul german, chiar daca tineau totusi de General Motors.
Ca posesor de autoturism OPEL Astra, eu una am plecat foarte curioasa in aceasta vizita.
Russelsheim este un oras de vreo 60.000 locuitori, situat in landul Hesse, nu departe de Frankfurt, asa ca, pe autostrada, am ajuns in maxim 1 ora. Despre oras in sine nu am avut timp sa-mi fac o impresie fiindca doar l-am strabatut in drum spre Fabrica Opel. Am remarcat totusi cartierele rezidentiale frumoase, cu case cu gradini cu multa verdeata, in curtea carora, intr-o proportie covarsitoare, se afla invariabil cate un autoturism marca OPEL.  Asta fiindca localnicii lucreaza in mare numar in fabrica din orasul lor, iar angajatii OPEL pot cumpara direct din fabrica masini cu discount de 18%, au facilitati speciale de finantare si buy-back. Am aflat ca orasul are o foarte puternica scoala tehnica si profesionala, care formeaza specialisti apreciati care aleg, in multe cazuri, sa lucreze chiar in fabrica OPEL.
Fabrica OPEL este de fapt un adevarat oras in interiorul orasului Russelsheim. Se intinde pe o suprafata de 1.154.000 mp si are peste 3300 de angajati. Are strazi, indicatoare, alei, semafoare, hale, cladiri administrative si de birouri, propriul parc de transport, show-room, magazine, exista restaurant, cofetarie si spatiu de recreere.  Daca pe langa cei peste 3300 de angajati care lucreaza in fabrica, ii adaugam pe cei peste 7000 de ingineri si tehnicieni care lucreaza in Centrul International de Dezvoltare Tehnologica, pe cei care lucreaza in Centrul de Design si pe cei din Centrul pentru Propulsie Alternativa, se ajunge ca un procent covarsitor din populatia orasului sa fie conectati cu complexul OPEL. Uzina are un statut aparte fiindca aici este locul de nastere a brand-ului OPEL, adica aici Adam Opel a pus bazele primei linii de productie. Aici se produc masini din 1899, ajungandu-se astazi la peste 60 de masini pe ora. In 2008, cand am vizitat-o eu, fabrica producea doar modelul emblematic de INSIGNIA, in prezent produce si noul model ASTRA.
Trebuie sa spun ca noi am avut parte de un tur privat, cu un ghid din cadrul Departamentului de relatii cu Publicul si vizita noastra a inceput de la cladirea Forum-ului OPEL, unde ne-am urcat intr-un autocar special.
Prima oprire am facut-o la…cinema! Adica intr-un corp special de cladire unde se afla amenajat un mic cinematograf dar si o expozitie a primelor biciclete, motociclete si automobile produse de Adam Opel. Aici am putut afla un pic din lunga istorie a brand-ului OPEL:

-          In 1862 Adam Opel deschide un atelier de masini de cusut in Russelsheim

-          In 1886 incepe sa produca biciclete

-          In 1896 Adam Opel moare dar afacerea este continuata de sotia acestuia si de cei 2 fii ai sai

-          In 1899 produce prima masina cu motor patentat OPEL- “Lutzman system”. Se pun bazele constructiei primelor automobile utilitare

-          In 1911 fabrica e distrusa de un incendiu si renunta la productia de masini de cusut. In total Adam Opel a produs 1.000.000 masini de cusut.

-          In 1914 Opel devine cel mai mare producator de masini din Germania. In timpul razboiului, pana in 1918, se produc doar masini militare

-          In 1919 este inaugurat primul traseu de curse si teste din Germania, in sudul orasului

-          In 1924 OPEL face o investitie majora si isi modernizeaza liniile de productie si sistemul de asamblare. Se incepe productia masinii cu motor de 4/12 cai putere, numita “Laubfrosch” –Broasca copac- din cauza culorii verzi a caroseriei si a farurilor proeminente

-          In 1929 G.M. cumpara actiuni si devine actionar majoritar la Adam Opel AG

-          In 1936 OPEL patenteaza un nou sistem de productie, sistemul numit “Marriage” pentru asamblarea partilor componente ale masinilor. Cu ajutorul acestui sistem, Opel devine prima companie care produce mai mult de 100.000 masini intr-un an

-          In 1937 se renunta la productia de biciclete. In total au fost produse 2.5 milioane de biciclete, Opel fiind la vremea respectiva cel mai mare producator mondial

-          In 1944, fabrica din Russelsheim este distrusa pe jumatate in bombardamente, iar in anul urmator intregul sistem de productie si liniile de asamblare sunt trimise in URSS drept despagubiri de razboi

-          In 1946 fabrica incepe sa produca frigidere si congelatoare, iar un an mai tarziu se reia productia de masini, cu productia modelului “Olympia”

-          In 1962 se deschide o noua fabrica OPEL la Bochum, iar in 1966 aici se serbeaza producerea masinii cu nr. 1.000.000 marca Opel Kadett

-          In 1981 se deschide la Russelsheim primul ateler de vopsit care foloseste vopsele pe baza de apa

-          In 1999 productia ajunge la masina cu nr.50.000.000 si Opel marcheaza un secol de excelenta in industria auto

-          In 2002 se incepe productia in noua fabrica din Russelsheim. Noul model Vectra iese pe piata.

-          In 2006 GM deschide noul Centru de Design din Russelsheim

-          2008 Opel investeste 6.3 bil Eur pentru modernizari si crearea de noi modele. Incepe productia noului model INSIGNIA.

Urmatoarea oprire din cadrul turului nostru a fost in hala preselor. Mi-au placut presele enorme, computerizate, pentru otelul caroseriilor, prese care costa 9 milioane de eur bucata. Aici in fiecare zi se proceseaza peste 1000 tone de otel, producandu-se pana la 35.000 de parti componente. O sigura foaie de metal cantareste 25 tone si are pana la 2.5 km lungime.
 Urmatoarea oprire a fost la liniile de asamblare. Acestea sunt impresionante, mai ales pentru un profan asa ca mine. Aici functioneaza aproximativ 700 de roboti care automatizeaza aproape 100% productia. Este de spus insa ca si factorul uman are un rol foarte important in productie, fiecare om avandu-si locul bine determinat si specializat. Mi-a placut sistemul muzical de avertizare si organizare din hala de asamblare, fiecare nota muzicala indicand o anumita problema care se cere rezolvata pe loc. Dupa ce ies de pe banda de asamblare, masinile intra in circuitele de testare, care includ nenumarate teste, din care mie mi-au placut testele cu jeturi de apa pentru verificarea etanseitatii masinilor si cele de pe circuitele cu denivelari. Mai ales aici, am remarcat dexteritatea celor care le conduc, care stiu exact, din cele mai mici semne, daca masina prezinta imperfectiuni care ar putea-o duce inapoi, pe banda de asamblare.

Vizita noastra s-a incheiat in vechea hala de productie, acum transformata in muzeul masinilor OPEL. Pentru multe din masinile de epoca aflate aici, oficialii Opel au depus eforturi multiple de a le recupera si reconditiona, multe modele fiind “botezate” dupa ocupatia ultimului lor proprietar: “masina Doctorului”- o masina din 1909 cu 2 locuri considerata foarte sigura pe aceea vreme, “Masina viticultorului”- care a apartinut unui viticultor, fiind folosita la tranportul diverselor obiecte pe aleile dintre vii si pastrata paradoxal intr-o stare foarte buna, “masina bunicii din Damemarca”- descoperita intr-o stare remarcabil de buna de mostenitori, in garajul bunicii lor, dupa aproximativ 50 de ani, etc.
Trebuie sa mai spun ca oricine poate vizita fabrica OPEL, contra cost; in 2008, costul unui bilet fiind de 4.5 eur.  Pentru grupuri de minim 10 persoane se organizeaza si tururi cu ghid, la ore fixe, asemanatoare celui descris de mine mai sus, si nu pot sa spun decat ca merita pe de-a intregul.

Rothenburg ob der Tauber

Fiindca se apropie Craciunul, care este sarbatoarea cea mai draga mie, m-am gandit sa scriu despre atat de specialul orasel medieval Rothenburg ob der Tauber, care mai numit si “eternul oras al Craciunului”.

In primul week-end petrecut la Frankfurt, Annette, coordonatoarea noastra, ne-a organizat o excursie de 1 zi in acest orasel, tocmai pe considerentul apropierii Craciunului si de a vedea “desfasurarea” de forte germane legata de aceasta sarbatoare.

Ca locatie, oraselui este situat in landul Bavaria, regiunea Franconia, pe malul raului Tauber, de unde ii vine si numele. Din Frankfurt noi am facut cu autocarul cam 2 ore, mergand intins, pe autostrada.

Orasul se intinde pe o suprafata de numai  44 km patrati si numara aproximativ 12.000 locuitori. Ca sa va faceti o idée despre cat de aglomerat este, spun numai ca este vizitat anual de peste 3 milioane de turisti. Bine bine, dar o sa va intrebati unde incap toti oamenii astia: mai ales ca, in primul rand restrictiile de constructie sunt drastic. Fiind un oras medieval, toate casele/constructiile sunt cele originale sau reconstruite dupa cele originale. Ei bine, toate casele sunt riguros organizate: la parter magazine, restaurant, baruri, la etaj camerele de oaspeti arhipline tot timpul anului, la mansard pe 2 sau 3 nivele locuintele localnicilor, si sub acoperis ateliere sau birourile.Traficul este permis in oras, dar numai in anumite portiuni si numai daca circuli in asa fel incat sa nu deranjezi pe nimeni.  Daca deranjezi, amenzile sunt usturatoare. Autocarul nostru oricum a parcat undeva in afara orasului, iar restul drumului noi l-am facut pe jos, trecand peste santul de aparare si acum umplut cu apa si portile grele de la intrarea in oras.

Un pic de istorie: regiunea este locuita inca din vremea celtilor. Apoi a devenit crestina. Castelul imperial si fortificatiile s-au construit in 1142, dar a fost abandonat  in 1167, dupa moartea ducelui Friedrich, ca un cutremur sa-l distruga la mijlocul sec.14. La inceputul sec.15 orasul cunoaste apogeul dezvoltarii lui comerciale si sociale, numarand peste 6000 de locuitori fiind astfel cel mai populat oras al imperiului. La mijlocul sec.16 orasul este reformat si este angrenat in razboiul de 30 de ani dintre catolici si protestanti. O frumoasa legenda dateaza de atunci: se zice ca atunci cand a fost cucerit de catre catolici, primarul orasului, Georg Nusch ar fi pus un ramasag cu comandantul catolicilor, von Tilly, care dorea sa execute 4 din sfetnicii orasului. Ramasagul consta din a bea un pocal de 3.25 litri de vin, dintr-o suflare, fara a pune pocalul jos. Primarul Nusch a reusit isprava, impresionand astfel pe von Tilly, si salvand pe cei 4 de la moarte dar si orasul de la distrugere. Ca dovada a acestei ispravi, ceasul montat pe turnul cladirii Ratstrinkstube (Birtul sfetnicilor) i-au fost adaugate 2 figurine, care-i reprezinta pe cei doi, iar un festival intitulat „Meistertrunk”- Master Draught are loc anual in oras. In 1802, dupa 500 de ani de independenta, orasul este anexat Regatului Bavariei. In 1945, in timpul bombardamentelor, peste 40% din cladirile orasului au fost distruse. O munca titanica, de reconstructie, a inceput dupa razboi, transformand orasul intr-unul din cele mai bine conservate orase medievale din lume si unul din cele mai vizitate de turisti.

Dar sa nu uitam ca Rothenburg-ul este denumit si „Orasul Craciunului”.

Numele asta i se trage datorita faptului ca marea majoritate a localnicilor se ocupa cu fabricarea ornamentelor de Craciun. Ornamente lucrate manual sau mestesugaresc, de o diversitate, frumusete, bun gust si rafinament cum nu am vazut in viata mea. Si sa nu va inchipuiti ca daca sunt multe sunt si ieftine. Ei bine, in nenumaratele magazine unde aceste ornamente se vand, preturile sunt cam la fel, nu difera cine stie ce. Ca sa va faceti o vaga idee: un set de 4 globuri-12 eur, o albinuta din lemn trasa de sfori- 6 eur, un suport mic de lumanare din sticla pictata manual- 8 eur, o papusica mica din lemn-20 eur, una mai mare din portelan-50 eur, si cate si mai cate...bani sa ai si loc in bagaje ca sa ai unde le pune. Oricum, vizitand magazinele, frenezia cumparaturilor te cuprinde fara sa vrei si nici nu-ti dai seama cand te trezesti cu buzunarele goale.

Exista tururi special organizate pentru turisti, cu ghid vorbitor de engleza, unele de zi si unele de noapte, care incep dupa ora 8 seara, care dureaza ori 2 ore, ori 4 ore. Noi am avut parte de turul de zi, de 2 ore.

Separat de turul organizat prin oras, noi am vizitat pentru 2 ore German Christmas Museum, un muzeu unic in lume, cu colectii absolut fantastice despre traditiile de Craciun, de la originile sale, cand pomul de Craciun se impodobea cu ce avea familia mai bun de mancare in casa, pana in prezent, cu decoratiuni splendide.

Turul nostru organizat a inceput in Marktplatz (Piata Centrala) care este centrul urbei. Aici se afla Rathaus (Primaria) , care e compusa din 2 cladiri: in fata o cladire in stil renascentist care dateaza din sec.16 si turnul primcipal gotic, care dateaza din sec.13. cladirea este remarcabila cu atat mai mult cu cat nu are nici o fundatie. Langa aceasta se afla cladirea Ratstrinkstube, de care am vorbit mai sus, care atrage o groaza de turisti, prin defilarea figurinelor de pe ceas (mi-a amintit cumva de Orlov, ceasul astronomic din Praga, la o alta scala si la alte dimensiuni bineinteles). In sudul pietei este fantana Sf. George, despre care ghidul ne-a povestit ca are 8 metri adancime si capacitatea de 100.000 litri de apa, asigurand in trecut alimentarea cu apa a orasului.

Tot in piata centrala se afla si Historiengewolbe, in traducere libera Tezaurul istoric, un muzeu dedicat vietii orasului in timpul razboiului de 30 de ani, pe care nu l-am vizitat din lipsa acuta de timp.

Ne-am oprit apoi sa vedem marea biserica St. Jacob, cea mai importanta a orasului, protestanta bineinteles si Reichsstadtmuseum (Muzeul Imperial). Acesta din urma, este adapostit de fosta Manastire Dominicana. Din sec.13 si pana in sec.16, maicutele au facut din aceasta manastire un loc al reculegerii si artelor. Am vizitat bucataria fostei manastiri, care se pare ca era unica sala incalzita a lacasului (deci si cea mai populata) si cateva din colectiile de arta pe care muzeul le adaposteste in prezent.

De aici, mergand pe langa zidul orasului, am ajuns la Klingentor, un bastion din sec. 15 care a servit si ca rezervor de apa. Am iesit pe poarta Castelului si am stat putin in gradinile acestuia. Nu prea mult, doar cat sa facem cateva poze de grup si alte cateva cu superba vale a Tauber-ului care se intindea sub noi.

La intoarcere ne-am oprit doar cat sa facem cateva poze muzeului Torturii si apoi ne-am intors in piata centrala.

Dupa pranz am avut liber pentru a explora pe cont propriu orasul: am facut zeci de poze caselor medievale, toate cu cate un magazinas sau restaurant sau berarie la parter, cu cate un pom plantat in fata si care facea practic parte din fatada si nu m-am putut opri sa nu remarc ca nu existau deloc reclame: adica ceea ce stim noi ca se numesc reclame. Se pare ca una din cele mai stricte legi locale nu da voie reclamelor luminoase decat ca si parte componenta a fatadei, si atunci ele au devenit niste adevarate piese de muzeu, minunat lucrate.

Orasul are multe muzee si daca este timp se poate vizita mult mai mult decat am facut-o noi: Craftsmen’s House, Doll and Toy Museum, Medieval Crime museum, Toppler Little Castel, etc.

Dar oricum toata savoarea acestui oras este data de zecile de magazinase cu ornamente de Craciun, unde numai intratul si privitul oricum fac un adevarat deliciu. Fara sa-mi dau seama, mi-am umplut rucsacul cu cumparaturi, ornamente bineinteles dar si jucarii, carticele si un magnific medalion de chihlimbar, pe cat de frumoase pe atat de buna calitate, incat le am pana si acum si probabil le voi mai folosi inca multi ani de acum incolo. Incepand de la sfarsitul lunii Noiembrie, in Piata Centrala este organizata si o piata de Craciun, traditionala bineinteles, unde savoarea orasului este completata de carnatii fierti si de vinul sau cidrul fierbinte.

 

Frankfurt am Main

Partea a II-a

Ziceam ca Frankfurt-ul nu este un oras turistic. Faptul ca in timpul ultimului razboi orasul a fost bombardat de aliati si distrus aproape in intregime nu a ajutat la cladirea unui renume cat de cat turistic. Un lucru bun totusi au facut bombardamentele: au scos la iveala niste ruine romane vechi, in centrul orasului. Dupa razboi, refacerea strazilor s-a facut tinand cont de principiile unui oras modern. Centrul insa a fost refacut urmand cu fidelitate linile vechilor cladiri. Romer, este denumirea cladirii primariei, o cladire tripla, cu fatada din piatra, iar piata centrala cu cladirile reconstruite jumatate din lemn poarta denumirea de Romerberg.  Aici se organizeaza in fiecare an o celebra piata de Craciun, una din cele mai mari si mai frumoase din Germania. Am prins-o si eu deschisa pe finalul sederii mele in Frankfurt si impreuna cu cativa din colegii mei ne-am petrecut aici cateva seri, la o cana de cidru si mancand carnati sau colindand standurile pline cu marfuri, frumos decorate.

Reconstructia a inceput insa cu Paulskirche (Biserica Sf. Paul), care dateaza din 1833 si este principala biserica evanghelica luterana a orasului. In aceasta biserica s-a intrunit primul parlament al Germaniei si de aceea biserica a ramas si astazi un simbol al unitatii germane.

In partea de sud a pietei Romerberg este mica si frumoasa biserica din piatra rosie a Sf. Nicolae, folosita in trecut drept capela de catre Imparatii germani. Astazi, datorita situarii ei in Romerberg, atrage multi turisti, dar pe mine una nu m-a inspirat sa o vizitez. De fapt, trebuie sa marturisesc ca nu ma atrag bisericile protestante. Nu ai ce vedea in interior. Austeritatea si simplitatea este cuvantul de ordine a acestora si prin urmare singura mea curiozitate a fost legata de interiorul Catedralei Sf. Bartolomeu (Kaiserdom), cea mai mare si mai veche din oras. Paradoxal aceasta a rezistat bombardamentelor si astazi atrage mai ales prin turnul inalt de 100m, care face un contrast izbitor cu zgarie norii din apropiere. Catedrala a fost locul de incoronare a Imparatilor Germani intre sec.16-18, iar in interior este caracterizata de aceeasi simplitate protestanta.

Iesind din Romerberg inevitabil ajungi in Haptwache, o alta piata, moderna, locul de intalnire a roller-ilor si a skate-board-ilor si important nod rutier si pentru transportul in comun. In mijlocul ei troneaza Cladirea Haptwache, construita in 1729, exemplu de arhitectura baroca.A fost sediul garnizoanei care in trecut apara orasul. In momentul in care au inceput excavarile pentru liniile de metro subterane care trec pe sub ea, casa a fost partial distrusa, dar arhitectii si-au dat silinta sa o refaca si sa o preserve, asa ca astazi, transfosrmata in restaurant si cafenea atrage o multime de turisti. Din Haptwache incepe marele bulevard Zeil, pietonal, care este marea zona de shopping a orasului. Aici sunt Galeriile Zeil dar si principalele magazine de marca cu imbracaminte, incaltaminte si cu produse pentru copii si trebuie sa marturisesc ca atat eu cat si colegele mele, aici ne-am petrecut majoritatea serilor in Frankfurt.

Trebuie sa zic ca in Frankfurt exista o foarte mare si frumoasa Gradina Botanica, ca Gradina Zoologica este una din cele mai interesante din Europa iar Palmengarden (gradina tropicala) e cunoscuta in toata lumea. Trebuie sa marturisesc ca nu le-am vazut, cu toate ca la Palmengarden am vrut sa ajung intr-un week-end, mai ales ca era relativ aproape de hotelul meu, dar nu m-a inspirat deloc frigul de afara. Ele sunt insa o foarte buna alternativa de petrecere a timpului daca va nimeriti la Frankfurt in sezonul mai cald sau mai ales daca calatoriti cu copiii.

Si mai trebuie sa zic ca Frankfurt-ul nu este nici un oras artistic. Rolul strict jucat de oras financiar nu prea a lasat loc in trecut artei cu toate ca aici au trait de-a lungul timpului si cativa artisti: Adam Elsheimer, Max Beckmann si mai ales Johann Wolfgang von Goethe. Casa unde s-a nascut acesta din urma a fost distrusa in timpul bombardamentelor dar a fost reconstruita si restaurata pastrand cu fidelitate liniile originale. Astazi aici este Muzeul Goethe, pe care l-am vizitat si unde se pastreaza obiecte si mobilier care a apartinut scriitorului dar si unele manuscrise originale. M-a impresionat biblioteca imensa cu carti vechi, excelent pastrate, din care o proportie mare o au cele de…drept. Intreband din ce cauza exista aici asa de multe carti de drept, o supraveghetoare mi-a povestit ca Goethe, dupa terminarea studiilor sale, s-a intors in Frankfurt unde a inceput sa practice avocatura. Dar nu partea juridica a fost cea care l-a provocat si de care a fost interesat ci impactul ei socio-politic. Executia publica a unei servitoare, Susanna Brandt, acuzata si judecata pentru uciderea pruncului ei “din flori”, l-a inspirat pe Goethe in creearea personajului Gretchen din “FAUST”.

In Frankfurt, dupa razboi, s-au pus bazele multor muzee care actualmente caracterizeaza orasul ca fiind unul avangardist cultural, cu expozitii inedite. O sa le enumar doar, fiindca nu le-am vizitat, dar pot fi o buna alternativa pentru calatorii iubitori de arta…mai altfel: Muzeul Artei Moderne, Muzeul Postei si Comunicatiilor, Muzeul Filmului German, Muzeul Evreiesc, Stadelsches Museum, Muzeul de Arhitectura, Muzeul Istoric, Muzeul Istoriei Naturale, Muzeul Palariilor.

Cu toate ca nu este un muzeu, Vechea opera (Alte Oper) este pretuita ca si cum ar fi unul. Aceasta dateaza din 1873 si a fost inaugurate de catre Kaiser-ul Wilhelm I in persoana. Piesa care s-a jucata aici in deschidere a fost Hansel si Gretel. Distrusa si ea in timpul razboiului, a zacut apoi in uitare timp de 40 de ani, ca apoi sa fie refacuta. Exteriorul si holul de la intrare sunt fidele originalului dar interiorul este in intregime modern.

O sa inchei scurta mea descriere a atractiilor Frankfurt-ului cu cateva cuvinte despre vechea Bursa (Frankfurter Borse), fiindca aceasta, dupa parerea mea, este nervul principal al acestui oras. A fost fondata in 1585!!! (ca o comparatie…ganditi-va ca noi romanii abia in vremea lui Cuza am inceput sa avem ceva cat de cat similar). Cladirea unde-si are acum sediul dateaza din 1879 si este o frumoasa cladire cu fatada neo-renescentista. In termeni de volum, in zilele noastre, aici se tranzactioneaza cam a 3-a parte din actiunile si marfurile Europei (dupa Londra si Paris).

Bineinteles ca despre Frankfurt se pot scrie multe. Important pentru calatori este si sistemul de transport public al orasului, organizat impecabil si al carui principal nod este Hauptbahnhof, Gara centrala, care este si locul de unde pleaca sau sosesc trenurile care leaga orasul de alte capitale europene. Aici este si un important centru de informatii turistice, pentru cei care simt nevoia sa il consulte. De aici incepe si faimoasa Kaiserstrasse care a devenit “red light area”. In prima noastra zi petrecuta in Frankfurt, Annette ne-a atras in mod special atentia asupra acestei strazi, precum si a celor adiacente ei, fiindca aici este locul traficantilor, prostituatelor, bordelurilor, hotilor si jefuitorilor.  In incheiere reproduc si eu cateva din sfaturile ei:

-          Nu umblati cu pasaportul la voi. Faceti o copie, iar actul original lasati-l la hotel. Hotii umbla si dupa banii vostrii dar mai ales dupa pasaport, fiindca viza/statusul la act UE este o valoare in sine;

-           Nu raspundeti traficantilor care incearca sa va vanda hasis sau altceva…nici macar in gluma. Daca sunt prea insistenti si nu puteti scapa de ei, amenintati-i cu politia;

-          Nu zaboviti pe strazile din zona Kaiserstrasse dupa caderea intunericului. Daca se intampla sa o faceti, ramaneti in zonele luminate si nu mergeti pe stradutele laterale;

-          Nu utilizati masina proprie pentru transportul in oras. Parcarea este o adevarata problema, iar daca parcati neregulamentar masina va va fi ridicata iar amenzile sunt foarte mari. Utilizati tranportul in comun, este excelent organizat sau bicicleta, fiindca exista piste pentru biciclisti peste tot.

-          Nu va bazati pe cumparaturi facute seara tarziu. Magazinele se inchid in general la ora 18. Doar supermarket-urile din zona centrala raman deschise pana la orele 20-21. In general, pe strazi, dupa ora 22, e pustiu.

-          In week-end peste tot este inchis, inclusiv magazinele alimentare. Pentru cumparaturi alimentare de urgenta, gasiti deschise doar cateva magazine in statiile centrale de metrou, care au, bineinteles, cele mai ridicate preturi.

Romer-cladirea tripla a primariei

Romerberg- cladirile din piata centrala

ruinele romane descoperite de bombardamente

Paulskirche

Catedrala Sf. Bartolomeu sau Kaiserdome

Biserica Sf. Nicolae

Turnul Kaiserdome

Alte Oper

Bursa

Hauptwache

Muzeul de arta Moderna

Goethe Hausse

interior Muzeul Goethe